Mă pregăteam ieri să duc gunoiul. Şi cum îl îndesam eu aşa pe Mircea Toader în sacul menajer, mă sună un nene. Şi se prezintă elegant, cu bună ziua domnu’ Grosu, după care spune că se numeşte Iulian Aramă. Nu a zis că-i şi de la PDL Galaţi. Vă salut, i-am zis şi eu la fel de amical. Băi, da’ tu eşti bulangiu, băi jigodie, tu îţi baţi joc de familia mea, mă? Bă, fii atent aici, dacă o dată mai scrii despre soţia mea, despre familia mea, te găsesc şi te calc în picioare. Bă, tu nu mă cunoşti pe mine, sînt tîmpit, ia să văd ce pula mea mai scrii mîine? Ştiu că mă înregistrezi, căci şi tu şi umfllatul ăla de Postolache umblaţi cu trucuri de astea. Nu îmi pasă. Deci dacă vreodată de-acum încolo te mai iei de familia mea, de soţia mea, o să ai probleme cu mine. Poţi să te iei de instituţii, de Electrica, de ce vrei tu, dar să nu mai văd un cuvînt despre familia mea, băi… Te bag în pizda mă-tii…!
E, aici s-a produs declick-ul. Îi vorbisem frumos, “cu dumneavoastră”, pînă cînd laba tristă pe nume Iulian Aramă m-a înjurat de mamă. Nu fac parte din grupul celor care se inflamează atunci cînd sînt înjuraţi de mamă, dar să vină un ţăran coclit ca muistul de Iulian Aramă să mă ia la mişto pe tema asta sensibilă?! Iată dialogul premergător şi ceea ce a urmat după inflamarea ţăranului de Cavadineşti:
Aramă: Tu ai zis de nevastă-mea că e curvă…
Grosu: Nu am făcut-o curvă, doar am presupus că e fufă.
Aramă: Mă, tu vrei să îţi citesc primele 4 rînduri din articolul tău…?
Grosu: Ştiu ce am scris, nu e cazul să îmi reaminteşti ce am scris…
Aramă: Bă, eu vă dau în instanţă.
Grosu: Ce faci, mă?!
Aramă: Vă dau în instanţă…
Grosu: Adică ne dai în judecată sau cum?
Aramă: Da, mă, vă dau în judecată şi pe tine şi pe umflatul de Postolache, şi am să vă iau toţi banii…
Grosu: E dreptul tău, e treaba ta ce o să faci dacă vrei să ne dai în judecată…
Aramă: Băi, tu eşti un labagiu. De fapt nici labagiu nu eşti, căci ca să faci labă îţi trebuie pulă, mă, ceea ce tu nu ai! Du-te-n pizda mă-tii!
Grosu: Aaaa, mă înjuri de mamă? Băi, tu eşti şmecher? Fraiere, te dai tare la telefon, ameninţi cum vrea mușchiul tău… Eu te ştiu, nu te mai da atît de rotund, că nu eşti…
Aramă: Dar şi tu te-ai luat de familia mea, ai zis că nevastă-mea e curvă…
Grosu: Nu-i adevărat…
Aramă: Vrei să-ţi citesc primele patru rînduri din articol?
Grosu: Nu-i nevoie, ştiu ce am scris, am şi semnat articolul…
Aramă: Ia să văd ce mai scrii mîine, să văd ce prostii mai zici.
Grosu: Băi, eu scriu despre cine vreau, cînd vreau şi cum vreau…
Aramă: Am văzut, ştiu că eşti nebun, dar îţi repet: nu te mai lua de familia mea…
Grosu: Nu am nici o treabă cu soţia ta, nici măcar nu o cunosc. Nu o să mai scriu despre familia ta atunci cînd soţia ta nu o să mai fie directoare la Pensii, iar tu nu vei mai fi şef la Electrica.
Aramă: Băi, despre instituţii poţi să scrii cît vrei, dar nu mai aminti despre familia mea… Noi doi putem fi şi prieteni… ia zi cînd ne găsim să vorbim?
——————-
Nu mă dau rănit şi nici nu fug de răspundere. Iulian Aramă mi-a spus că nu mă uită pentru faptul că m-aş fi luat de familia lui. Nici eu nu uit că m-a înjurat de mamă. Sincer, mă doare-n cot de el. Dacă mă sună, mă găsesc cu el. Dar sper să nu vină cu nevastă-sa la întîlnire, căci, vorba aia, o să plece singur fraierul, iar dup-aia o să mă dea în judecată că din cauza mea l-a părăsit soţia.
Pentru cei care nu au citit la timp antidotul.ro, articolul care l-a inflamat pe nenea Iulian Aramă poate fi lecturat aici.
