Din nou probleme la Metalurgic! Nici n-a apucat să se stingă bine scandalul numirii unui director la Metalurgic, că mămăliga a explodat din nou. De data asta la Cămine.
Grupului Şcolar Metalurgic are în administrare trei cămine: A, B, F. În cele aproximativ 200 de camere trăiesc în jur de 1.000 de suflete.
Felul în care arată aceste cutii de beton e greu de imaginat (vezi foto). Caloriferele s-au furat de mult, tavanele plîng încontinuu, e mizerie şi peste tot miroase a sărăcie. Toaletele comune sau aşa zisele duşuri arată ca nişte camere de gazare. Ţevile ruginite se pişă pe pereţi, iar la ultimul etaj tavanul arată de parcă ar avea vărsat de vînt. Cred că dacă ar fi fost bombardate, cele trei cămine ar fi arătat mai bine decît în prezent.
Se ia şpgă şi se mai trage şi ţacă!
Locatarii acestor cămine trăiesc în alt timp. În ultimii 18 ani din aceste clădiri s-a furat tot ce s-a putut şi ceva în plus. Dar de investit, nu s-a investit mai nimic. În mod ciudat, aceste peşteri moderne par a fi o adevărată mină de aur pentru cei care le administrează. Cei care locuiesc în cămine vorbesc de şpăgile care se dau sau care li s-au cerut, de parcă bîrfesc despre politică.
“Da domnule, ne-a cerut bani. S-a dat şi 200 de milioane pentru o cameră. Da în general se ia cam o sută, o sută şi ceva. Eu i-am dat 40 de milioane pentru o cameră pentru fiica mea. Că atît am avut. Şi mi-a făcut contract doar pentru trei luni. Numai că acolo locuia una care are zeci de milioane de plătit la întreţinere. Da n-a dat-o nimeni afară”, s-a plîns o chiriaşă. Nu a trebuit să bat la nicio uşă.
Disperarea domnea în acel loc. Cînd au auzit ca “a venit de la televiziune” oamenii ieşeau pe holuri, deschideau uşile şi-mi arătau cum le curge apă în casă de la ţevile ruginite. Am făcut vreo 200 de poze. Cum mă vedeau, spuneau disperaţi: “faceţi şi aici, uitaţi cum arată, vedeţi cum curge apa”. Aşa, ca să fie siguri că cineva o să vadă, că o să se ştie şi poate cine ştie, o să se gîndească cine trebuie şi la ei.
Disperaţi, chiriaşii s-au organizat în: “Asociaţia chiriaşilor Aurel Vlaicu”
Preşedintele asociaţiei, Ica Bulgaru, spune că în mod constant chiriaşii sînt încărcaţi la curent şi apă (n.a. ambele sînt la pauşal). Şi chiriile sînt mari. Pe o
cameră de 20.7 mp, Consiliul Local a fixat o chirie minimă de 110 lei. Asta
anul trecut, pentru că anul acesta a fost din nou mărită. “Noi cînd am venit aici, camerele erau devastate. Da fiecare a pus mîna şi şi-a făcut, ca să poată trăi cît de cît. Numai că, pe lîngă condiţiile astea mizerabile în care stăm, mai sîntem şi jecmăniţi şi de cei care administrează căminele. Noi nu avem nici un drept. Cînd am mers la doamna contabilă şi am rugat-o să mai reparăm cîte ceva, de fiecare dată ne-a repezit şi ne-a spus că dacă nu ne convine, să mergem pe băncuţe pe Faleză, că este loc. Aşa ne-a spus”, s-a mai plîns un chiriaş. În mod ciudat, mai toate acuzaţiile se îndreaptă spre contabila Liliana Enache. Am fost să aflu şi varianta doamnei Enache şi a proaspătului director Mirela Onişoru. O să revin mîine cu un text în care am să vă povestesc cîte ceva despre varianta lor.
