Este incredibil cum mii se oameni se pot călca ore întregi în picioare, să-şi dea coate în stomac şi să se împingă cu putere – toate astea în numele lui Dumnezeu, al credinţei, al mîntuirii. An de an, în prima vineri după Paşti, la Biserica Greacă din Brăila este balamucul de pe lume. Lumea de pe lume se adună să ia apă sfinţită de la izvorul care trece pe sub biserica cu pricina, căci asta cred ei că îi va vindeca de toate nenorocirile. Nu am auzit însă pe nimeni pînă acum să fi păcălit cancerul sau să fi găsit fericirea doar tratîndu-se cu apă sfintiţă de la Izvorul Tămăduirii. Dar dacă eu nu am auzit, asta nu înseamnă că nu or fi şi astfel de cazuri, nu-i aşa?
Şi în acest an, cei mai mulţi dintre habotnicii care au stat la coadă pentru aghiasma minune au fost tot bătrînii. Moşii şi babele care altfel sînt cu spinarea în piuneze de la reumatism, care au probleme cardiace sau sînt măcinaţi de diabet – taman ei au rezistat şi 14 ore în picioare, luptîndu-se ca chiorii pentru a ajunge să ia apă sfinţită.
Şi apropo de apa sfinţită, nu puţini au fost cei care au luat cu bidoanele, de parcă ar fi 30 de inşi acasă sau ar avea vreo consignaţie unde vînd aghiasma precum cîrciumarii vodca (50 ml, 100 ml, după setea omului). Mă gîndeam ce faţă o fi făcut Dumnezeu, cînd a văzut la ce hal de nenorocire de coadă cu strigături se înhamă nişte bieţi muritori de rînd, în numele credinţei, al smereniei, al mîntuirii.
