Iată încă un paradox, unul din multe altele cu care deja noi, românii, ne-am obișnuit. Arătați-mi și mie un român în țara asta căruia îi place munca, care muncește cu drag și spor, cum se spune. Care are cultul lucrului bine făcut, care este conștiincios, care nu trebuie împins de la spate ca să își facă treaba pentru care, de altfel, este plătit. Începînd cu bugetarii din primării sau administrațiile financiare și terminînd cu privații din multinaționale, toți o freacă din greu la servici’ sau scîrbici, cum își numesc mulți locul de muncă.
Dar, de 1 Mai, nu vezi român din Galați care să nu se mobilizeze pentru a sărbători, vorba aia, așa cum se cuvine Ziua Muncii. Probabil că așa cum curvelor le place să se dea virgine, tot așa și puturoșii sînt primii care se înghesuie să serbeze Ziua Muncii. Da, mîine, de 1 Mai, tot românul va munci, culmea, într-o zi de duminică, adică în ziua lui liberă. Se va osteni învîrtind micii pe grătar și va face febră la biceps cărînd pet-urile de bere la gură.
Dacă vreți să vedeți țărani cocliți, în diferite faze ale beției, mergeți mîine în Pădurea Gârboavele, la Plaja Dunărea, la Lacul Vânători sau, în general, oriunde există un petec de verdeață care poate fi călcat în picioare.
Puteți trimite poze cu grupuri de țărănoi făcînd grătar și spărgînd semințe, de 1 Mai, pe adresa antidotul@gmail.com, ca să îi vadă toată țara, nu doar Galațiul, cît sînt de cocliți.
