Noroc cu inundaţiile astea care în ultima vreme se fac cît Casa de Cultură a Sindicatelor, că altfel militarii din brava armată română s-ar fi plicitisit în unităţi şi ar fi prins pînze de păianjen la mîna dreaptă. Îi tot aud pe unii cum laudă Armata Română. O instituţie de referinţă – nu-i aşa? -, fără de care poporul român nu şi-ar găsi cadenţa.
Să întreţii o armată de trîntori, care nu mai ştie ce e ăla război cam de la 1941 încoace, cînd a întors armele ba de partea nemţilor, ba de partea ruşilor (nu, nu a fost vorba despre trădare, despre mîrlănii mioritice), mi se pare un act bugetar extrem de necugetat. Timp în care militarii români şi-au sporit gradele de pe umeri pe timp de pace, şi-au tras plăţi compensatorii de 200 de milioane de lei (la nivelul anului 1999) şi au ieşit anticipat la pensie la 40 de ani, pentru că, vorba aia, au avut multe războaie armate la activ.
Şi îi mai vezi pe unii la televizor sau prin ziare lăudîndu-i pe militarii patriei că au salvat două raţe, trei găini şi patru babe care se îndreptau spre cimitir, ca şi cum ăsta ar fi un gest de mare eroism.
