Cum este și viața asta. Peste noapte, personaje cunoscute din viața publică au ajuns unde nici nu se gîndeau. Pe Mitică de la Ligă, suporterii îl trimiteau la brutărie, dar el a ajuns la pensie, fiind concediat prin vot de la instituția care tăia, spînzura și mai ales combina prin fotbalul romînesc. Pe Gigi Becali, mulți îl trimiteau la origini și a ajuns la pușcărie pentru că a „încurcat” niște terenuri într-o afacere cu statul.
Pe „Bombonel”, zis și Adrian Năstase, romînii l-au trimis acasă, tot prin vot, dar el a învîrtit niște termopane chinezești și a ajuns la închisoare. Pe gălățeanul Dan Nica însă, lumea nu prea l-a băgat în seamă, nici măcar băieții de la DNA. A fost ministru și deputat de cîteva ori, fără urmări deosebite pentru comunitate dar cu folos pentru a sa bunăstare.
A lipsit nemotivat de la fotografia de grup cu baronii locali PSD și a pozat sfios în postura de gentleman neprihănit, dar a avut grijă să-și bage mînile pînă la coate în borhotul politic și administrativ gălățean. Altfel spus, a fost bine, oricum mult mai bine decît dacă se apuca de o carieră în electronică, așa cum reiese din diploma universitară.
Dar pentru că în viață nu-i cum se pregătește, ci cum se nimerește, el ar putea ajunge în cele din urmă la muncă. Cel puțin asta se înțelege din afișele electorale postate pe bulevardul George Coșbuc. De exemplu, din prima imagine reiese faptul că Nica este trimis direct la muncă, la un supermarket de succes din oraș.
Dacă este să ne gîndim la experiența lui de viață, păpușarul politicii gălățene, Dan Nica, ar putea fi foarte bine un manipulant de succes. Pe un alt afiș însă, ideea care apare este mai degrabă spirituală. Personajului Nica i se indică drumul către cer, ca un fel mîntuire socio-politică, atît pentru el cît și pentru prostimea cu drept de vot.
Dan euroNica, bun la nimic(a)
Probabil, Dan Nica nu va ajunge curînd la Cel de Sus și nici manipulant la supermarket. Cu siguranță însă, peste mai puțin de o lună, el va ateriza direct în Parlamentul European, fiind cocoțat în fruntea listei de candidați a unui partid socialist, plin de capitaliști zeloși. Pe scurt, viața la Bruxelles înseamnă un post nu călduț ci fierbinte de a binelea, cu remunerație pe măsură și, foarte important, fără stres, fiind departe de mînărelile dîmbovițene și, mai ales, de ochiul iscoditor al DNA- ului degrabă vărsătoriu de sînge.
