Întrucît Galațiul nu-i Brăila, consider că nu orice față tristă poate ajunge primar. Cred că ar trebui înființată repede și degrabă o comisie care să îi analizeze pe candidați după meclă și să le spună după caz: tu poți să participi la alegeri, tu poți să mergi liniștit la cules porumb, căci ești atît de nasol încît sigur o să gonești eventualii investitori. Dacă în 2012 ar fi existat o astfel de comisie, Marius Stan nu mai ajungea primar, căci cu fața aia de valutist nu putea emite pretenții la jilțul din Domnească/38. Dar, mă rog, Marius Stan are zîmbetul ăla profund cuceritor, de zici că i-a pus dinții Ciumacenco.
În sfîrșit, faptul este consumat. Problema este ce dracu vom face din 2016 încolo, pentru că, uite, din sediul PSD Galați se aude un nene care urlă cu voce de DJ la nunți că vrea să fie primar al Galațiului. Pe nenea ăsta îl cheamă Florin Popa și în momentul de față ia un salariu degeaba ca viceprimar. Nu-i bai, căci omu’ a luat leafă de pomană timp de 4 ani și ca city manager, deci are o vastă experiență în frecatul mangalului. În cazul în care PSD va dori să aibă un candidat propriu la alegerile pentru primărie din 2016, Florin Popa are șanse mari să îi fie adversar lui Marius Stan. Și cu o mașinărie de partid în spate cum este cea a PSD-ului, insipidul Florin Popa are șanse mari să îl lase fără serviciu pe Marius Stan.
Vedeți, de asta revin și spun încă o dată că este mare nevoie de o comisie care să îi analizeze față-profil pe candidați. Hai, Marius Stan a proftat în 2012 de vidul legislativ în domeniu, ca să zic așa, dar orașul nu își mai poate permite luxul să aibă un nasol la primărie. Căci dacă e vorba să ne batem joc de noi, atunci să fie readus Dumitru Nicolae, bre, cu privirea aia a sa de tovarăș constipat. Din punctul meu de vedere, Florin Popa are alura unui milițian rural pensionat devreme din cîmpul muncii. Ba nu, în poza de mai sus parcă mai degrabă aduce cu un impiegat de mișcare din Lehliu Gară. Băi, oameni buni, toate ca toate, dar după un fotbalist mediocru, nu putem să dăm orașul pe mîna unuia care pare că toată viața lui a fluierat după trenuri.
