Am pus mîna pe o valoroasă lucrare intitulată ”Galați – Ghid turistic”, scisă de Ilie Zanfir și Pompiliu Comșa. Cartea, căci ghidul turistic este de fapt o cărțulie, a apărut la editura Axis Libri, adică acolo unde are serviciu la stat consilierul local Ilie Zanfir.
Nu știu unde ar putea fi încadrată lucrarea cu pricina, dar mi se pare edificatoare în sensul că autorii nu au precupețit niciun efort în realizarea ei. Într-un singur aspect nu mi se pare foarte elocventă. Ea nu răspunde la o întrebare relativ simplă: oare cîte limbi trebuie să dai pentru a putea să scrii o asemenea porcărie cu pretenții de ghid turistic?
”Ghidul” începe cu o cuvîntare de întîmpinare a primarului Dumitru Nicolae. Atît în română, cît și în engleză, că doar e ghid turistic, nu? Urmează cîteva pagini cu ”Oameni de seamă ai Galațiului”, o rubrică extrem de utilă cu informații pe care le poți găsi la o banală căutare pe google. Apoi vine partea mea preferată: ”Primari gălățeni pe linia timpului”, de la pagina 21 pînă la pagina 93. Adică pînă la același Dumitru Nicolae a cărui mărețe realizări sînt descrise cu măiestrie. Aici simt nevoia să vă dau și un citat revelator. ”A rămas în istoria Combinatului ca directorul care a prețuit munca salariaților și de asemenea ca directorul sub a cărui conducere s-a obținut la Galați cea mai mare producție de oțel.”
Totuși, în ce constă ghidul turistic, probabil că vă întrebați. Păi e simplu. Autorii iau principalele străzi din Galați și povestesc ce obiective sînt pe ele, pretinzînd c-ar fi vorba de trasee turistice. Apoi sînt înșirate hotelurile și restaurantele și cam asta e: 200 de pagini de ghid turistic absolut inutile. Făcute pe banii noștri și de pe urma cărora bănuiesc că autorii și-au luat un onorariu frumos.
Încă un ghid turistic. Ce dracu să facem cu el?
-->