ArcelorMittal Galaţi şi-a mai revenit cu producţia, fiind, potrivit directorului general Thierry Le Gall, în creştere cu 40% faţă de anul 2008, dar cu toate astea cei din administraţia belgiano-indiană nu dau în continuare nici o ceapă degerată pe sclavii care le prăşesc plantaţia.
În curînd, în ArcelorMittal Galaţi vor mai rămîne doar gardienii WBC, pentru ca nu cumva haitele de maidanezi aciuate în combinat să fugă cu furnalele-n dinţi şi să le vîndă pe băutură ţiganilor amatori de chilipiruri.
După ce s-a pus lacăt (de fapt, lacăte de neam prost) pe Cocserie, şefii ArcelorMittal Galaţi se vor apuca să-i trimită la crescut nepoţi şi pe muncitorii din cele trei laminoare care mai funcţionează pe platformă – Laminorul de Tablă Groasă 1 (LTG1), Laminorul de Benzi la Cald (LBC) şi Laminorul de Benzi la Rece (LBR). Thiery Le Gall a avansat şi un procent dezarmant: 20% dintre cei 10.000 de muncitori care mai lucrează încă în ArcelorMittal Galaţi vor fi trimişi temporar în şomaj tehnic, în ultimul trimestru din 2009, cîte zece zile.
În acelaşi timp, însă, românii din conducerea combinatului (gen Ionel Borş, şefi de secţii etc) au primit misiunea de a-i linişti pe pălmaşi, cum că “doar cîţiva” vor pleca în şomaj tehnic, argumentînd că “s-au primit comenzi la laminoare”, deci este de treabă. Asta, evident, pînă în ziua în care muncitorii vor fi chemaţi pentru a li se spune că, “din păcate”, lucrurile s-au schimbat, iar ei trebuie să dispară pentru o vreme din întreprindere, stînd în şomaj cu doar 75% din salariul lor nemajorat de mai bine de doi ani.
