Ştirea a fost dată, în premieră, ieri, de Monitorul de Galaţi: de la 1 aprilie, toţi cei 12.000 de angajaţi ai ArcelorMittal Galaţi vor fi trimişi în şomaj tehnic, prin rotaţie. Vor fi şase tranşe a cîte 2.000 de muncitori, care vor primi doar 75% din leafă pe perioada cît vor sta forţat acasă. Aşa, şi? Vine cumva sfîrşitul lumii? Nu va mai ploua de sus în jos? Va demisiona cumva Dumitru Nicolae de la primărie? Nu, nimic din toate astea! Şi-atunci pentru ce dracu s-au înghesuit să mimeze îngrijorarea jurnaliştii neamului? Antena 3, Realitatea TV şi tonele de ziare centrale & locale s-au grăbit să anunţe pe un ton grav faza cu şomajul tehnic de la Combinat.
În afară de faptul că muncitorilor li se va lua 25% din salariu nu văd unde este buba. Din contra, este îmbucurător faptul că belgiano-indienii de la ArcelorMittal Galaţi au serioase probleme cu menţinerea pe linia de plutire a combinatului. Pentru mine, ca activ militant pentru închiderea definitivă a combinatului, faptul că poluatorul nr. 1 al Galaţiului dă să intre în comă nu poate fi decît o veste bună. În octombrie 2008, îi uram aici moarte sigură Combinatului. Iată că încet-încet lucrurile se mişcă. Astăzi un şomaj tehnic, mîine cîteva sute de restrucuturări de posturi, pînă la închiderea finală. Închidere care poate contribui la renaşterea Galaţiului. Personal, prefer un oraş cumplit de negustori decît unul sufocat de noxe, care îşi lichidează locuitorii.
Pălmaşii care de la 1 aprilie vor intra în şomaj tehnic nu este cazul să dispere. Ei trebuie să vadă jumătatea plină a paharului, chit că paharul cu vodcă s-a golit de vreo cinci minute. La urma-urmei, de la 1 aprilie încolo vor putea aloca mai mult timp cîrciumilor, pentru a-i putea înjura cu spor pe liderii de sindicat, care, iacătă, nu au fost în stare să-i ajute nici de această dată cu nimic, drept răsplată pentru cotizaţiile de miliarde de lei, pe care le-au halit ca nişte nesimţiţi!
