La dracu, n-am fost coleg de liceu cu Michelangelo Buonarroti și nici nu am fost la curve cu Constantin Brâncuși. Nu mă dau mai cult decît oricum nu sînt și nici nu mă erijez în mare critic de artă, căci există destui habarniști în Galați care dau verdicte, care analizează ei ceea ce creează alții.
Dar, ca simplu plătitor de taxe și impozite în acest oraș, ca un banal privitor la spectacolul lumii la care asistăm cu toții, consider că pot să îmi exprim o părere, să mă pronunț în legătură cu anumite obiecte așa-zis de artă.
Vineri, pe la prînz, pe str. Domnească, în fața Galeriei de Artă “Nicolae Mantu” zăceau aceste opere de artă (vezi foto). Nu am stat să întreb, căci mă grăbeam să ajung undeva, dacă erau aduse sau erau luate de la Galeria Mantu. Cert este că în momentul în care eu treceam pe acolo, obiectele erau parcate pe trotuar. Să le vadă toată lumea.
Iote un cangur fără marsupiu
M-am oprit un pic și le-am privit, desigur, cu un profund spirit analitic. Și din față, și din profil, am căutat cele mai bune unghiuri, ca să încerc să îmi dau seam ce anume a gîndit artistul atunci cînd a zămislit asemenea capodopere. Și nu mi-a luat mult timp să ajung la concluzia că aceste obiecte sînt niște porcării, niște forme de prost gust, încărcate de nonsens.
Ce-avem noi în poză? O corabie făcută din hîrtie de ziar, un pelican cu ciocul întors pe dos și un soi de cangur fără marsupiu! O, da, cred că mulți dintre gălățeni au fost deja dați pe spate după ce au luat contact vizual cu aceste opere de artă.
Oameni buni, avem un artist atins de geniu în Galați, și noi nu știm să ne bucurăm că sîntem contemporani cu el! Căutați-l, fraților, și admirați-i capodoperele, să se simtă și el un soi de Leonardo da Vinci de Țiglina III.