Pentru că trăim de mult timp în același oraș, pentru că ne cunoaștem atît de bine, am vrut să vă urez vouă, gălățenilor, toate cele bune. Am înțeles că este sărbătoare mare și, chiar dacă de multe ori m-ați jignit/afurisit/bălăcărit, eu m-am atașat de voi, de comunitate. Sunt convins că, în felul vostru, voi chiar țineți la mine. Am și dovezi. De exemplu, doar unui apropiat i se pun numeroase porecle. De a lungul anilor, am auzit că mă strigați Craterul de pe Năruja, Șanțul Nesimțirii, Groapa de la Mall, Groapa Marianelor, Pragul din Intersecție, Lăbărțata sau Pocita. Nu comentez. De asemenea, eu știu că cineva, acolo sus, mă iubește. Sus la primărie, nu în altă parte, iar dovada este că…exist.
Așadar, sărbători fericite și să încercați să fiți mai buni, chiar și cu mine. Pentru că uneori, voi oamenii, sunteți ciudați. Eu chiar nu îl înțeleg pe cetățeanul care în Vinerea Mare blestema de zor autoritățile și familiile lor. Păi pentru un amărît de cauciuc și o banală de jantă de oțel să facă panarama asta? Nu l-am înțeles nici pe băiatul care ieri a venit în viteză și era să facă un accident atunci cînd a pus frînă în mijlocul intersecției. În plină sărbătoare, omul înjura de toți sfinții ca și cum ar avea vreo vină ăia de sus că ăștia de jos ne fac viața un iad. Iar biciclistul care a căzut în fund a fost culmea penibilului. Păi vroia bețivul ăla să mă dau eu la o parte din drum ca să treacă el cu rabla lui de Pegas?
Hai că m-am enervat. Vă pup și ne auzim curînd.
