Ce speranțe să ai ca jucător la Oțelul, ca antrenor la Oțelul sau ca președinte la clubul de fotbal Oțelul atunci cînd joci cu Manchester United, pe terenul lor propriu și personal, acolo unde, în 10 ani de Liga Campionilor, englezii nu au pierdut decît 3 meciuri? Evident, te rogi la Dumnezeu să nu iei o basculantă de goluri, să nu te faci de baftă așa cum s-a făcut echipa turcă Besiktas Istanbul, în noiembrie 2007, cînd a luat bătaie cu 8-0, tot în Liga Campionilor și, culmea, tot în fața unei formații din Anglia, despre Liverpool este vorba.
Nu cred că mîine (miercuri) seară se va pune problema cîștigătorului, căci Manchester United nu poate scăpa victoria decît dacă are vreun blat pregătit cu casele de pariuri din Asia, pentru a nu învinge în meciul cu Oțelul Galați. Glumesc, desigur, în legătură cu blatul la pariuri, pentru că dacă Manchester nu învinge pe Oțelul, s-ar putea să nu treacă de grupele Ligii Campionilor, ceea ce ar însemna un dezastru financiar pentru trupa antrenată de eternul Sir Alex Ferguson.
Cel mai probabil, mîine seară, fiecare dintre jucătorii Oțelului va avea o minusculă cameră foto la jambiere cînd va merge pe tunelul de intrare pe gazon, să poată imortaliza momentul istoric cînd a pășit pe legendara arenă Old Trafford, în fața a 70.000 de spectatori. Nu știu de ce, dar cred că Sălăgean și Râpă vor avea și două aparate foto atîrnate de gît, precum turiștii japonezi, ca să fie siguri că le ies pozele. Astfel, în caz că, Doamne-ferește, Oțelul va lua cafteală la un scor exagerat de mare, alde Sălăgean și Râpă se vor putea apăra: “Da, frate, poate că am luat o căruță de goluri, da’ vezi ce poze mișto am făcut?”
God Save the Oțelul
-->