Revenim cu veşti proaspete despre protejatul primarului Dumitru Nicolae, dictatorul de la Teatrul Muzical, Florin Melinte. Adevărul e că nu am mai scris de mult despre golăniile, asta ca să nu zic melintelile, comise de cel mai satrap dintre dictatori. După cum se ştie, Melinte are prostul obicei de a se îmbăta. Problema e că atunci cînd e muci de beat, Melinte cam confundă Teatrul Muzical cu, virgulă, cazarma militară. Brusc artiştii devin soldăţei de plumb, iar Melinte îşi dă aere de Napoleon Bonaparte.
Deşi nu s-a anunţat nici un atac terorist, Melinte a depus eforturi serioase de militarizare a instituţiei. A introdus un sistem de cartele pentru a putea controla cînd vin şi cînd pleacă salariaţii din teatru. Umilirea angajaţilor a mers pînă acolo încît, dacă aceştia vroiau să fumeze o ţigară, băgau talpă pînă afară, dincolo de poarta teatrului. Şi pentru că ieşeau din teatru, artiştii se vedeau nevoiţi să dea cu cardul atît la ieşire, cît şi la revenire.
Apoi, şmecherul de Melinte a început să dea ordine gardienilor publici. Cîţiva dintre ei au dat dovadă de demnitate şi i-au explicat lui Melinte că are faţă de Melinte şi că ei nu primesc ordine de la el şi nici nu fac alte activităţi, în afara celor prevăzute în fişa postului.
Ce a urmat… Cristian Gîscă, şeful Poliţiei Comunitare, şi Florin Melinte s-au conversat pe marginea subiectului, ajungînd fix la nici o concluzie. Tocmai cînd contractul urma să fie reziliat, Melinte s-a dat profund jignit şi a decis să renunţe el la serviciile Poliţiei Comunitare. I-a înscenat unuia dintre gardieni o poveste şi a renunţat el primul la gardienii publici.
“E adevărat, directorul Teatrului Muzical a trimis o adresă, acum cîteva zile, prin care ne anunţa că renunţă la serviciile Poliţiei Comunitare. Eu ce să zic… E decizia dînsului să nu mai colaboreze cu noi. E liber să facă ce vrea. Am înţeles că acolo la Teatru sînt mai multe probleme. Sînt probleme şi cu Sindicatul. Eu nu vreau să mă bag. E treaba lor. Sînt problemele lor aşa că să şi le rezolve”, confirmă Cristian Gîscă.
Cam cît de idiot trebuie să fii ca să renunţi la un serviciu gratuit!? Cam cît de inconştient trebuie să fii ca să pui plasatoarea de la teatru pe post de paznic!? Nu mai spun că astfel Melinte încalcă, a cîta oară oare, legea. Pentru a pune paznici dintre salariaţi, trebuia să existe un astfel de post în organigramă. În plus, legea spune clar că astfel de posturi nu pot fi ocupate decît de personalul calificat. Nu mai spun că paznicii trebuie înregistraţi la Poliţie, iar aceştia din urmă au obligaţia de a-i verifica. Nimic din toate acestea nu a contat. Pentru Melinte a fost mai important să-şi satisfacă orgoliul ieftin. Şi nu m-aş mira dacă, peste ceva timp, ne vom trezi că paza la Teatrul Muzical este asigurată de o firmă privată. Pe banii noştri, bineînţeles. Şi toate astea pentru că aşa vor muşchii lui Melinte, muşchi protejaţi chiar de senilul de primar.
