Știți str. Morilor. E aia care trece prin spatele Casei de Cultură a Sindicatelor, cunoscută drept strada pe care și-au tras vilă toți papagalii Galațiului, care au devenit miliardari înainte de a apuca să aibă carte de muncă. Dar nu despre faptul că miliardarii de pe Morilor s-ar fi îmbogățit din furat ne-am propus să discutăm acum. Poate o vom face cu altă ocazie, cînd vom reveni cu nume, prenume, poze cu vile de neam prost și, sanchi, afacerile proprietarilor care chiar cred că dacă au căsoi pe str. Morilor trăiesc în Los Angeles, nu tot în Galațiul ăsta poluat, muncitoresc și manelizat la maxim.
Paradoxal, deși e plină de miliardari, pe str. Morilor miroase a sărăcie, a frustrare. Și asta pentru că mulți dintre cei care și-au mîncat în copilărie de sub cur, care udau felia de pîine în apă și apoi o ungeau cu zahăr, pe post de prăjitură, au zis să își ia revanșa față de soartă ridicîndu-și adevărate blocuri turn, cu jdemii de camere, să arate lumii întregi că ei are valoare, bre.
Pînă cînd vom ajunge cu aparatul foto pe str. Morilor, ca să facem mișto de vilele falșilor șmecheri din Galați (încercăm să îi aflăm pe cei care locuiesc aici, așa că orice indiciu/ajutor este binevenit), haidem să ne oprim la trei dintre nenorocirile urbanistice ridicate special pentru a epata, pentru a impresiona fraierimea. Avem de a face cu o tonă de fițe de țărani cocliți, care s-au luat la întrecere pentru a construi cel mai înalt imobil din zonă. Vă dați seama că acești oameni abia dacă ajung o dată pe an să intre în fiecare cameră a huidumelor pe care le-au ridicat degeaba pînă la cer? La ce naiba i-o fi trebuind unui om întreg la minte 424 de camere în care să locuiască, căci de dormit tot într-un singur dormitor doarme, nu în 3 deodată.
P.S.: Mi se rupe de faptul că pe parcurs, de-a lungul anilor adică, unele dintre huidumele din poză au fost transformate în clădiri de birouri pentru firme. Sînt la fel de nașpa, niște turnulețe le mai lipsesc pentru ca opera să fie desăvîrșită cu adevărat.
