M-am uitat la el din toate direcţiile (faţă, spate, profil), da’ să moară mortu’ dacă am înţeles cum a reuşit să se urce pe tobogan. Cînd l-am zărit în spaţiul destinat urşilor, el o ardea la mişto, cuprins de un sictir malign, cu burta la soare. N-avea nici un stres, părea că i se rupe de tot şi de toate.
A mai stat aşa preţ de 5 minute, cu aia-n sus, după care s-a întors pe burtă şi s-a prelins pe tobogan. Ştiu, este doar un urs oarecare, închis pe viaţă în Parcul Zoologic din Braşov, adică are statut de deţinut în Puşcăria Animalelor, dar mie mi-a plăcut atitudinea lui.
În aceste vremuri de restrişte, ideal este să te doară la bască, să-i vezi pe fraierii din jurul tău cum se agită ca să facă un mare nimic.
Resimţind o mare durere-n pulpă
Partajează
