Marţi, 5 mai 2009, în jurul orei 14.00, primarul Dumitru Nicolae a ajuns la spital. Spitalul de Urgenţă Galaţi. Pînă aici nimic ieşit din comun, căci la cei 69 de ani ai lui doar nu era să se interneze într-un bordel. Păi, murea naibii de inimă şi-l avea matroana pe conştiinţă! Apropo de inimă, dacă tot era în spital, cică moşu’ a urcat şi la Cardiologie, la etajul al IX-lea, să vadă cum stă cu ceasul. Dr. Nechita (soţia doctorului cu acelaşi nume) i-a dat veşti bune: ceasul e în regulă, în sensul că merge în continuare după ora Moscovei, doar că nu prea mai poate ţine pasul cu vremurile! Altfel spus, e niţel defazat. Asta i-a dat palpitaţii lui Nicolae. Brusc i-a crescut tensiunea, s-a înroşit la faţă, a început să tremure, iar de aici pînă la a se auzi că moşu’ este ţinut în viaţă doar de aparate n-a fost decît un by-pass, ca să zic aşa.
În rîndul muncitorilor din presă s-a împrăştiat rapid zvonul că moşneagul era pe cale să-şi încheie brusc cel de-al treilea mandat, după ce medicii se chinuiseră să-l stabilizeze în urma unui infarct. Un amic, altfel destul de bine informat şi la fel de bine intenţionat, chiar mi-a trimis un sms prin care mă înştiinţa că Nicolae urmează să fie transportat la Bucureşti, treaba fiind de la naşpa în sus. Alţii, din contra, mă asigurau că Nicolae este bine mersi şi că de fapt fusese în spital pentru a vizita Unitatea de Primire Urgenţe (UPU), asta că tot se plictiseşte în primărie.
Dacă Dumitru Nicolae a murit în urma unui infarct sau a fost vorba doar despre clasicele trei ceasuri rele de marţi, de care duşmanii lui au vrut să profite dîndu-l ca şi îmbălsămat – numai primarul poate să spună cu mîna pe inimă, în proxima conferinţă de presă.
