Expresia “luptă sindicală” există doar în mintea naivilor. Niciodată, în istoria recentă a Galaţiului, liderii de sindicat din fabrici, întreprinderi şi alte uzine nu au ţinut cu plătitorii de cotizaţii, ci cu ursul. A conjuga verbul “a trăda”, atunci cînd vine vorba despre negocieri între sindicate şi patronat, a devenit un lucru desuet. Într-o ţară în care fiul îşi trădează tatăl, dîndu-l afară din casă, pentru a-i lua apartamentul, vă aşteptaţi cumva ca nişte flămînzi să apere cauza altor flămînzi cu care nu sînt rude nici măcar de gradul al 4-lea?
La ArcelorMittal Galaţi au început negocierile pentru semnarea noului Contract Colectiv de Muncă. Pentru liderii celor două sindicate care contează pe platformă, FSS-Metarom şi Solidaritatea, aceasta este perioada în care se îmbogăţesc, cînd se umplu de bani. La fel cum ziarele produc kintale de lovele în campaniile electorale, aşa şi liderii de sindicat îşi aranjează viitorul pentru următorii 4, 14 sau chiar 414 ani, dacă îi duce mintea să trădeze aşa cum trebuie.
Membrii de sindicat din ArcelorMittal se confruntă cu aceeaşi problemă pe care o au şi alegătorii români: nu au în cine să-şi pună încrederea, nu ştiu cu cine să voteze. FSS-ul lui Adăscăliţei este atît de moale, încît nici mama lu’ tata lu’ Viagra nu-l poate scula din morţi. Or fi ei mai cinstiţi decît predecesorii-şmenari Oancea sau Mihăilă, dar cînd vine vorba despre rezultate, tot pîrnaie sînt! Solidaritatea lui Tiber este, cred eu, cea mai mare dezamăgire în plan sindical din Galaţiul de după 1990. Bisericosul Tiber s-a dovedit a fi o mare puşlama, un mincinos de cea mai joasă speţă. Tiber şi Ilinca Diaconu, altfel o mare specialistă în gătit oale de sarmale, au păpat mulţi bani din cotizaţiile fraierilor, pînă cînd fraierii au început să se prindă de poantă şi şi-au băgat picioarele în el de sindicat. La mitingurile organizate de Tiber nu participă mai mult de 200 de inşi, deşi el susţine că are aproape 5.000 de membri.
Faptul că siderurgiştii nu se unesc atunci cînd vine vorba să protesteze, să facă un jaf de grevă, este un semn de laşitate. Însă, pe de altă parte, oamenilor le este frică să-şi rişte locul de muncă pentru că nişte lideri de sindicăcat, care sînt mînă în mînă cu administraţia Ionel Borş, îi cheamă, sanchi, la “luptă sindicală”. Trebuie să fii de-a dreptul idiot să ieşi în stradă la îndemnul unor lăcuste ca Gheorghe Tiber sau Adrian Adăscăliţei.
Evident, indienii profită la greu de pe urma faptului că ghebarii sînt conduşi de nişte lideri în care nu au încredere, care nu îi reprezintă, de parcă ar fi parlamentari. Ionel Borş va majora salariile şi în acest an cu cît va vrea muşchiul lui, iar sindicaliştii vor mima gălăgia sindicală. Nici Tiber şi nici Adăscăliţei nu realizează că fraierii de muncitori nu mai cred în ideea de sindicalism, după ce au fost păcăliţi de-atîtea şi-atîtea ori.
În tot acest timp, deşteptul de Tiber se face definitiv şi irevocabil de rîs, dînd un comunicat de presă prin care anunţă că va pune în discuţie desfiinţarea Sindicatului Solidaritatea, din cauză că oamenii nu înţeleg să participe la acţiunile de protest, citez: “Am decis să convocăm o
adunare generală extraordinară, conform statutului, în timp de cel mult
două săptămîni, cu un singur punct la ordinea de zi, şi anume
discutarea oportunităţii cu privire la continuarea existenţei Sindicatului Solidaritatea în
forma actuală (eventual dizolvarea acestuia pentru binele salariaţilor)”.
Bănuiam că Tiber este idiot, dar să şi probeze public acest lucru, chiar nu mă aşteptam. Iată că este şi el bun la ceva!
