Dacă i-ați fi întrebat pe gălățeni ce zi se sărbătorește astăzi, 13 iunie, probabil că ați fi primit răspunsuri de genul “Ziua lui Guță” sau “Ziua cînd io beau mai multă bere decît ieri”. Faptul că astăzi a fost Ziua Eroilor nu îl interesează pe omul de rînd. Și e normal să fie așa. De ce i-ar păsa unui gălățean, de pildă, despre unul care a murit în al doilea război mondial? Cred că și pe urmașii acelui decedat (erou de război), asta dacă o mai avea urmași, îi doare în cur de faptul că acum 70 de ani a murit o rudă de-a lor pe front. Singurii care mai simt ceva pentru eroi sînt veteranii de război, care se gîndesc așa: “Uite, frate, puteam să fiu și eu mort încă de acum 70 de ani”.
România nu are un cult pentru păstrarea memoriei eroilor. Nu se mai respectă ei, oamenii vii, între ei, darămite să aibă un dram de respect pentru morți. Mai ales pentru ăia care “au fost atît de idioți încît au murit ca proștii într-un război”. În lumea civilizată de astăzi nu mai sînt războaie. Se mai omoară ăia prin țările subdezvoltate, gen Siria sau Egipt, dar în lumea unde nu se umblă cu cearceaful în cap pe stradă nu se mai trage cu mitraliera din spatele unui zid. Și dacă nu mai sînt războaie, nu se mai nasc nici eroi (adică morți). E greu să îl respecți pe unul care a murit, de exemplu, în războiul de independență, din 1800-toamna. Da, e adevărat că și moartea acelui om (care-o fi el) a contribuit la așezarea istorică a acestui neam român, dar pe cine dracu mai interesează astăzi istoria? Dacă vrei să captezi atenția unor tineri, zi-le ceva despre viitorul iPhone 7, despre cum să downloudezi mai repede de pe torenți, nu îi lua cu plictiseli despre eroi, că ți-au întors spatele înainte să termini prima frază.
Eroii sînt aceiași. Doar măscăricii care depun coroane de flori s-au schimbat, de anul trecut
Astăzi am fost și eu prezent în Cimitirul Eternitatea, să văd cum arată Ziua Eroilor. Erau manifestări peste manifestrări, un întreg program pregătit de Prefectura Galați. A fost scîrbos la Ziua Eroilor. Am văzut o sumedenie de politruci, de atîrnați cărora le pasă doar de burdihanul lor, dar care astăzi o ardeau sfios, cu mîinile împreunate în fața prohabului (de parcă erau jucători de fotbal făcînd zidul), încercînd să pară marcați de eveniment. E clar că toți se aflau acolo doar ca să bifeze condica, să nu scrie apoi ziariștii că au lipsit de la ceremonial, că îi doare în cur de eroii neamului.
Pe primarul Marius Stan și pe prefectul Emanoil Bocăneanu îi exclud, pentru că oamenii ăștia chiar reprezintă ceva în oraș. Stan îi reprezintă pe cetățeni, potrivit votului popular din iunie 2012, iar Bocăneanu (deși nu este ales) reprezintă Guvernul României în teritoriu. Dar restul? De pildă, ce naiba căuta fostul director al Ecosal, Ion Ionescu, la ceremonial? Ce treabă are el cu eroii neamului, cînd singurul gest de eroism pe care l-a făcut în ultimii 13 ani a fost să își conserve o leafă de 100 de milioane de lei lunar. Mai departe: Picu Roman. Lingăul ăsta, care s-a căciulit în fața primarului Stan ca să îl pună director la Cantina de Ajutor Social, cu ce ocazie asista la onorurile militare prezentate de puținii soldați aduși la eveniment? Lista manglitorilor care s-au insinuat astăzi în Cimitirul Eternitatea este lungă. I-am zărit, de pildă, pe viceprimarul Florin Popa și pe senatorul Eugen Durbacă, care cred că au făcut de toate în viața lor, numai la Ziua Eroilor nu asistaseră niciodată. Uite că au reușit-o și pe asta. Probabil că le-a plăcut ce au văzut, așa că o să mai moară și la anul pentru binele gălățenilor.
