Dacă aş fi fost un ziarist serios care-şi ia şpaga odată cu salariul, aş fi ştiut să vă spun de ce angajaţii Teatrului Muzical îi spun “Viţeluşul de paie” directorului interimar Laura Sava, adică variantei cu fustă a lui Florin Melinte, fostul director-dictator al teatrului. Las această anchetă dificilă în sarcina ziariştilor de la Viaţa Nouă, sau mai bine zis de la Ziarul Local, cum cu emfază se recomandă unele ziarizde prin conferinţele de presă.
Laura Degeţica are o misiune clară ca braga nefiltrată. Ea îi ţine locul lui Florin Melinte pînă ce pesediştii vor şmenui parodia de concurs care se va organiza în curînd pentru ocuparea postului de director la Teatrul Muzical. Responsabil de organizarea concursului pe care-l va cîştiga Florin Melinte este city-managerul Florin Popa. “Moartea imaginii” sau “decesul publicităţii” cum obişnuiesc chiar pesediştii să-i spună lui Popa, are sarcină de la Dumitru Nicolae să apreteze rufele murdare.
Între timp, fetiţa cu cheiţe de la Teatrul Muzical continuă politica de delapidare şi teroare impusă de băiatul din trandafiri al primarului Nicolae, Florin Melinte. La ce mă refer. Laura Sava s-a gîndit cu mintea lui Melinte că n-ar fi rău să pună capăt zecilor de procese pe care muzicalul le-a tot pierdut în ultimul timp. Şi uite aşa, băieţii au angajat o celebră Casă de avocatură, pe banii noştri, evident, asta deşi Teatrul Muzical are jurist angajat.
Însă ultima găselniţă dovedeşte paranoia care lîncezeşte la nivelul conducerii TM “Nae Leonard”. Sava, Melinte & CO s-au gîndit că împărţirea pe clase a angajaţilor din muzical nu este foarte evidentă. Şi cum însemnarea, ca pe vaci, era puţin cam dificil de realizat, au optat pentru metode la fel de concrete. De cîteva zile, accesul în zona birourilor conducerii se face cu degeţelul. Vorbesc serios! Păi ce să caute fraierul de angajat în straturile superioare unde îşi desfăşoară conducerea activitatea?! Aşa se face că uşa care desparte zona de birouri de la etaj de restul lumii a fost dotată cu acces digital. Deci pe bază de amprentă. Adică dacă degeţelul tău nu-i face plăcere interimarei Laura Sava, nu intri şi gata.
Cineva îmi povestea că directorul de la Şantierul Naval nici măcar nu are secretară. Iar accesul se face pe baza unei reguli foarte simple, ce ţine şi de bunul simţ. Dacă e uşa deschisă poate intra oricine, dacă nu, aştepţi pînă cînd pleacă cei intraţi.
Pentru a intra în Teatrul Muzical există cîteva filtre. Întîi te legitimează paznicul de la poartă. Trebuie să-i spui cu cine vrei să vorbeşti. Apoi paznicul sună să ceară aprobare şi dacă nu vrei să vorbeşti chiar cu directorul, persoana în cauză trebuie să vină la poartă să te preia. Eu nu prea înţeleg ce fel de unitate militară e teatrul ăsta.
