Destul de multă lume a fost prezentă, sîmbătă, în Piața Centrală, la Tîrgul de Toamnă, în ciuda faptului că deja se făcuse de prînz, iar oamenii obișnuiesc să vină la cumpărături în special dimineața, pe răcoare. Pe la ora 11.20, cînd am ajuns eu în piață, soarele mușca cu sete din legumele frumos aranjate pe tarabele aliniate în toată piața. Era cald pentru începutul lui octombrie, iar consecințele se puteau vedea la terase, unde lumea stătea la coadă la bere. Adevărul este că acest Tîrg de Toamnă, care se organizează de 14 ani la Galați, pentru unii este doar un motiv ca să iasă din casă și să se amestece prin mulțime cu gîndul la petrecerile cîmpenești la care se înghesuiau în tinerețe. Însă, mulți chiar vin ca să cumpere produse pentru sezonul rece. Am văzut oameni cu saci de varză în spinare, cărîndu-i pînă la mașina parcată la mama naibii, căci în jurul pieței era plin de autoturisme, inclusiv pe trotuar. Ce vreți, cînd vii la piață ca să cumperi zeci de kilograme de legume și fructe, ca să ai provizii pentru iarnă, ai neapărat nevoie de mașină, să ai cu ce căra.
Marfă cît cuprinde, bani să ai!
M-am învîrtit suficient de mult timp printre tarabe cît să pot constata că producătorii (mă rog, comercianții) aveau marfă bună, nu stricăciuni prespălate. Bani să fi avut, că de cumpărat era imposibil să nu găsești ceva de cumpărat. Prețurile erau ok, cel puțin așa susțineau pensionarii care știu exact cît costă în alte părți kilul de castraveți, de ardei kapia etc. Am cumpărat și eu două kile de pere (bune măr), la 3 lei kilogramul, după care, două tarabe mai încolo, am văzut pere la 6,5 lei kilogramul. Cică tot românești, dar cine e atît de prost încît să creadă una ca asta? Varza se vindea cu 2 lei kilul, ceapa cu 2,5 lei/kg., însă eu am văzut în două locuri și cu 2 lei kilul. Apoi, strugurii ceasla costau 3 lei kilogramul, în timp ce castraveciorii (buni, dintr-ăia cornișon) se dădeau cu 2,5lei kilogramul. Cozi dolofane am văzut la pește, căci prețurile erau populare, ca să zic așa: 18 lei kilul de crap de Dunăre și 10 lei kilogramul de caras mai măricel.
Veselie fără frontiere
Însă, cea mai mare densitate de oameni pe metrul pătrat era, desigur, acolo unde se făceau grătarele. Fraților, era un fum acolo de-ți venea să suni la 112 ca să chemi Pompierii. Fum, muzică asurzitoare în boxe și chiuială ca la balamuc. Evident, așa cum se întîmplă la parangheliile publice, au apărut și băieții împușcați în aripă, care dansau chiar și cînd lăutarii făceau o binemeritată pauză. Erau însă bețivani pașnici, la locul lor, care își vedeau de dansul lor, de hora lor (vezi video mai jos), fără să caute scandal. La mese, oameni de toate vîrstele și caracterele: am văzut și pui de țigani (se putea altfel?) care îmi păreau că stau cu bunghiul numai după poșete, genți și buzunare, dar și bătrîne de 80 de ani (vezi foto mai jos) care încercau berile ca să vadă dacă-s coapte sau nu. Agenții Poliției Locale Galați erau și ei la datorie, dar mai la umbră așa, căci soarele necruțător cred că le încinsese vestoanele alea negre de ciocli.
