În 2008, au fost alegeri cît să ne iasă pe nas patru ani de-acum încolo. Mai întîi localele, apoi parlamentarele. Pretendenţi la funcţii publice au fost cu duiumul, vorba aia: numele candidaţilor pe toate gardurile! Au fost candidaţi de genul “trei la leu”, dar şi băieţi cu multe miliarde în cont. Anonimi pe care nu i-au votat nici măcar rudele, dar şi dinozauri, care chiar se încăpăţînează să iasă cu picioarele înainte din viaţa politică.
De cîştigat se ştie cine a cîştigat. Mai important mi se pare, însă, cine a pierdut. Iar cînd zic că a pierdut, nu mă refer doar la alegeri. Au fost candidaţi care au venit pe un important val de simpatie, pe care mulţi îi vedeau cîştigători, dar care au înregistrat eşecuri răsunătoare. În cele ce urmează o să analizăm destinul politic tragic a trei dintre personajele care au candidat în 2008.
1. Andrei Lişinschi. De departe, candidatul PDL Galaţi la demnitatea de primar, omul de afaceri Andrei Lişinschi, a suferit cel mai usturător eşec dintre toţi candidaţii. Lişinschi a cheltuit foarte mulţi bani, pentru a fi umilit de un moşneag pe jumătate senil. În cazul lui Lişinschi aşteptările au fost mari. În 2004, el obţinuse 23% la primărie, candidînd ca independent. În 2008, cu un partid puternic în spate, cu bani de campanie şi cu un contracandidat (pesedistul Dumitru Nicolae) erodat de cei opt ani de mandat, Andrei Lişinschi părea că nu poate scăpa victoria. Trecutul l-a ajuns însă din urmă pe Lişinschi. În 2004, după ce a ratat de puţin şansa de a intra în turul al II-lea, Lişinschi ar fi trebuit să afirme că are de gînd să candideze din nou peste patru ani şi, în acelaşi timp, să explice electoratului ce s-a întîmplat pe vremea cînd era marinar. Lişinschi nu a făcut acest lucru, dînd astfel o nesperată mînă de ajutor duşmanilor lui, care l-au tocat în campanie cu cele două condamnări penale. E drept că Lişinschi nu şi-a tăiat de unul singur craca de sub picioare. Nu, el a plătit destul de bine o armată de consilieri, în frunte cu Aurel Stancu, ca să-l bage definitiv în groapă, lucru care s-a şi întîmplat. Imediat după înfrîngerea din turul al doilea, în faţa lui Nicolae, Andrei Lişinschi a dispărut subit din viaţa publică. Nu a mai apărut la televizor, nici cu poză în ziar, de zici că s-a retras la mănăstire.
2. Nicuşor Ciumacenco. A fost privit ca o tînără speranţă. În momentul în care a fost ales viceprimar, cu acordul moşului, s-a spus că medicul stomatolog Ciumacenco, de 35 de ani, va fi cel care va schimba mentalităţile în Primăria Galaţi. Cînd a mai fost şi numit preşedintele Comisiei de Urbanism din Consiliul Local, a fost clar că gagiul vrea să facă treabă. De altfel, într-o discuţie telefonică pe care am avut-o cu Ciumacenco imediat după ce a ajuns viceprimar, el mi-a spus că vrea să facă şi să dreagă, iar dacă nu i se va permite, atunci va demisiona, că nu îl face pe el o biată funcţie. De atunci au trecut şase luni, iar tînărul Nicuşor Ciumacenco e bine mersi, pus de moş Nicolae la formol, pînă trece mandatul. Ciumacenco s-a lăudat că va face ceva în ceea ce priveşte problema cîinilor comunitari. A făcut fix o laie! Şi mai ziceau unii că ăsta ar putea fi viitorul candidat al PSD Galaţi la funcţia de primar, că e tînăr şi are mintea proaspătă. Ar fi cazul, zic eu, să i se facă totuşi pomana de şase luni lui Ciumacenco, că uite cum s-a dus săracu’ de tînăr!
3. Paul Păcuraru. E clar că liberalul Paul Păcuraru este ruşinea ruşinilor electorale. După ce a fost ministru al Muncii, apărînd la televizor şi cu poză mare în ziare, după ce s-a lăudat că (şi) el a mărit pensiile, că a dat grupele de muncă muncitorilor, a luat o bătaie soră cu moartea, clasîndu-se al treilea în colegiul electoral în care a candidat. Colegiu pe care, atenţie, şi-l alesese cu grijă, fiind un fel de fief liberal. Altfel spus, Păcuraru nu are nici o scuză că a pierdut, în afară de acea că a fost un zero dpdv. politic. După trei mandate (12 ani) ca senator, s-a văzut, în sfîrşit, valoarea lui Paul Păcuraru, individ pe care “Viaţa liberă” l-a tot pupat în cur, prezentîndu-l drept un mare politician şi un iscusit strateg al jocurilor politice. Şi el a dispărut din peisaj, ducîndu-se învîrtindu-se la afacerile pe care le-a tot făcut din umbră cu statul, în perioada în care a fost parlamentar degeaba.
Despre morţii din politică, numai de bine
-->