Astea care în loc de buze au o riglă sau echivalentul unei dungi de lăţimea unui fir de aţă de papiotă nici măcar un şut în cur nu merită. Prefer să nu le bag în seamă şi să mă rog să aibă norocul să le umfle bărbat-su botu’, să nu mai îmi strice mie dispoziţia cînd mă uit la muianul lor respingător.
Ceea ce mă enervează la o femeie fără buze este că nu acceptă faptul că în loc de buze are un fermoar defazat, că buza superioară îi lipseşte cu desăvîrşire. Bă, şi sînt cu milioanele cele care încearcă să-şi mascheze handicapul buzei superioare, exact ca Mick Jagger de la Rolling Stones, care a fost pozat în timpul unui concert cu o sticlă de juma’ de Coca-Cola în chiloţi, încercînd să demonstreze că are pula cel puţin cît a lu’ Terente.
Silicoanele sînt ok, atîta timp cît se vînd la pungă
Astea cu buza superioară lipsă au un prost şi previzibil obicei: se dau cu ruj pînă la nări. Astfel, speră ele, reuşesc să mascheze faptul că nu au doar o buză în loc de două şi că, în ciuda aparenţelor, sînt atractive nu doar pentru orbii care suferă de Parkinson. Îşi unesc buza superioară cu nasul, sperînd astfel că vor fi confundate cu Angelina Jolie cînd se pişă din picioare.
După mîini şi umeri, din punctul meu de vedere, buzele sînt definitorii pentru felul în care este percepută sexualitatea la o femeie. Urmează, desigur, picioarele lungi, bucile bombate şi talia cît se poate de subţire. Sînt gata să accept silicoanele, dar rujul, conturul sau cum naiba s-o mai numi mizeria aia aplicată de femei pe buza superioară îmi pare o făcătură atît de ieftină, la care cre’ că nici colecţionarii de păpuşi gonflabile nu mai pun botu’!
