Nu doar căpşunarii, ci şi sifonarii se întoarce, ca să nu zic întorc! Strîmtoraţi din ce în ce mai rău la portofel, românaşii îşi aduc aminte de vremurile cînd sifonu’ era temelie. Eheee, cine avea sifon de ăla de 5 litri, cu cap din inox, era şmecher, mă! Ţăranii aduşi cu japca la oraş pentru a munci în CSG (actual ArcelorMittal Galaţi) aveau sifoane de fraieri, din sticlă, învelite în plasă din sîrmăăăă, băăă!
După ’90, sifoanele au ajuns de rîsul lumii din RO. Bidoanele de Coca-Cola, de Pepsi, Mirinda sau 7UP au fost transformate în recipiente pentru a suporta apa împinsă, denumită şi sifon. Încet-încet, pe măsură ce ţăranii au început să cîştige şi ei bani, cei care erau văzuţi la sifoane erau consideraţi adevăraţi boschetari. Adică erau atît de calici, încît nu îşi permiteau să bea apă minerală. Dacă este să cred ce scrie aici, sifonul iz beac in biznis, adică face din nou furouri în rîndul românilor pocniţi mai mult sau mai puţin de criză. Personal, mă bucur că sifonul are din nou căutare. E ca şi cum aş afla că Eugenia aia antică şi de demult, care era delicatesă cînd eu eram în gimnaziu, a revenit în forţă în topul vînzărilor!
Deşi ştiu că-i făcut din otravă de la Apă-Canal, susţin totuşi cauza sifonului în războiul cu apa minerală, care este la fel de naşpa, dar e de paişpe ori mai scumpă!
De la SIF, la sifoane!
-->