Da’ de ce să scadă cursul euro? Doar pentru că, acum doi-trei ani, unii au crezut că dau buful dacă îşi fac credite în euro? Să fie sănătoşi, dacă au avut mintea-n colţuri! Băi, deci te împrumuţi în moneda în care eşti plătit la locul tău de muncă: ai salariul negociat în lei, atunci împrumuţi lei de la bănci, nu te arunci ca bizonu’ la euroi.
Astăzi, 23 ianuarie 2009, am văzut că moneda naţională a cîştigat un milimetru de teren în faţa euro. Asta după ce Banca Naţională a României (BNR) a cotat un euro la 4,29 lei, cu doi bani mai puţin faţă de ziua precedentă. Scăderea este artificială şi se datorează intervenţiei BNR, care a scos euroi pe piaţă, la vînzare. Asta înseamnă că oficialii BNR simt că treaba e din ce în ce mai groasă. Gestul BNR reprezintă o fiolă de algocalmin dată unui nene care are trei măsele făcute praf. Juma’ de oră respectivul nu va mai urla, după care o va lua de la capăt, dînd sonorul şi mai tare.
Pînă cînd va mai interveni BNR pentru a stopa declinul leului? Probabil pînă în ziua în care Mugur Isărescu va avea bărbăţia să recunoască faptul că economia e pe chituci, iar adevărata cotaţie pentru un euro ar trebui să fie undeva în jurul a 50.000 de lei vechi. Am motive să cred că nu mai avem mult de aşteptat pînă atunci, aşa că, oricît de sus ar fi un euroi, niciodată nu-i prea tîrziu să băgăm la saltea monedă europeană. Asta, desigur, dacă şi avem lei disponibili pentru a cumpăra euro.
De doi bani speranţă
-->