Revenirea lui Adrian Năstase în viaţa publică este sinonimă cu dezastrul pentru deputatul PSD de Galaţi, Dan Nica. Să ne aducem aminte, în 2005, imediat după victoria lui Băsescu, Dan Nica l-a trădat cu nedisimulată lejeritate pe fostul prim ministru, trecînd în tabăra noului preşedinte de partid, Mircea Geoană. Asta după ce Năstase l-a făcut om pe Nica. L-a luat din mahalaua Galaţi, l-a făcut ministru al Tehnologiei şi Comunicaţiilor, i-a dat funcţie importantă în PSD, ba chiar l-a desemnat şi şef de campanie electorală, postură din care a reuşit să-I ducă de rîpă pe social-democraţi.
Din considerentele enumerate mai sus, chiloţii tetra ai lui Dan Nica au toate motivele să tremure din greu. Şi asta pentru că, bre, o fi Năstase cam bombonel de felul lui, dar Prostănac în nici un caz nu este. Dan Nica a simţit că inutila lui viaţă politică se apropie de sfîrşit şi, disperat fiind, a început să facă greşeli mai mari chiar şi decît parşivenia care îl caracterizează. La cîteva zile după ce Camera Deputaţilor adopta legea votului uninominal (naşpa, aşa cum este ea), Nica se dă rebel şi face declaraţii aiuritoare la TV Galaţi, care aparţine coteiului său, Florin Pîslaru: “Nu zic nu, este bine că s-a adoptat legea votului uninominal. Dar eu am discutat cu oamenii, iar aceştia mi s-au plîns că de-acum încolo există pericolul să ajungă în Parlament manelişti, cîntăreţi etc. Nu este, însă, nici o problemă: dacă alegătorii vor vota fotbalişti sau manelişti, pentru că ei cred că aceştia îi vor reprezenta în Parlament aşa cum trebuie şi vor face legi bune, atunci este responsabilitatea alegătorilor.”
Aşadar, nu numai sanatoriul PRM (prin vocea pacientului Lucian Bolcaş) este împotriva votului uninominal, ci şi Dan Nica de la PSD Galaţi. Bine, Nica a avut grijă să-şi nuanţeze opinia. El se înscrie, astfel, în linia care îl caracterizează, reuşind să nu fie tranşant sau suficient de explicit atunci cînd exprimă o părere. Semnalul lui Dan Nica este însă clar: fraierilor de alegători, decît să vă treziţi cu cîntăreţi în Parlament (de parcă acum n-ar exista Irina Loghin şi Ion Dolănescu), mai bine votaţi oameni ca mine, care, de bine-de rău, nu am făcut nimic bine, dar măcar sînt mulţumit că am făcut mult rău, ceea ce vreau să fac şi în continuare!
