Cine se mai îndoieşte că Internetul este noua religie? Andre Malraux spunea că “secolul 21 va fi religios sau nu va fi deloc”. Poate că va fi virtual? Internetul ne satisface din ce în ce mai multe curiozităţi sau plăceri. Ne îndeplineşte nevoi şi dorinţe. Ne modelează. Ne face după chipul şi asemănarea lui. Cotidianul.ro publica ieri un top al celor mai citite ştiri. Întîmplător sau nu, deşi diverse, ştirile păreau a avea un numitor comun: Internetul. Să vă zic cîteva dintre ele: “Diplomatul Pipi şi Adrian Năstase, temele fierbinţi ale blogosferei româneşti”, “Consilierul lui Obama predă politică virtuală la Bucureşti”, “Executivul şi-a făcut site inspirat de cel al Guvernului SUA”, “Politicienii atacă online, dar internauţii nu votează”, “Succese electorale, garantate de campaniile virtuale” sau “Monarhia britanică are cel mai bun brand pe online”.
Nici politicul nu a fost ferit de omniprezentul Internet. Exemplul ideal este bătălia electorală de la ultimele alegeri din Franţa, care s-a mutat şi ea pe Internet. Se estimează că Nicolas Sarkozy şi rivala sa, Ségolène Royal, au alocat
campaniei online cîte un milion de euro.
un rol major doar pentru candidatul democrat Barack Obama. Acesta şi-a
anunţat candidatura pentru Casa Albă prin intermediul Internetului. Unii experţi consideră că un rol determinant în hotărîrea lui Obama de a candida a fost dat de sprijinul pe care l-a primit pe
site-urile MySpace şi Facebook.
La polul opus,
ştie cum să citească presa online şi că apelează la ajutorul
consilierilor săi pentru a accesa blogurile politice americane.
Bloggerii americani au penalizat aceste lacune ale republicanului,
considerînd că nu este oportun ca SUA să fie conduse de un preşedinte
care nu ştie să folosească e-mailul, în condiţiile în care China a
depăşit deja SUA în privinţa numărului de utilizatori ai Internetului.
