Azi, pe la prînz, mă plictiseam îngrozitor. Și cum nu aveam eu ce face, mi-am zis să mă duc la Grădina Botanică, să-l văd pe C.V. Tudor și pe cei cîțiva aplaudaci peremiști adunați cu prilejul acestei ocazii.
Teoretic, trebuiau lansați în cursa electorală peremiștii gălățeni. Practic, n-am înțeles exact despre ce a fost vorba. Aparent Vadim și-a lansat ultima carte intitulată, cum altfel, decît: ”Cele mai frumoase aforisme”. Așa că, în loc de discursuri politice, atmosfera de cenaclu literar a dominat întîlnirea. S-au citit poezii, tribunul a fost lăudat din toate pozițiile, iar vremurile de demult au fost regretate la unison.
Senzația era că majoritatea celor prezenți erau acolo cu trupul, iar mintea le rămăsese undeva în urmă cu vreo 40, 50 de ani, în plină eră comunistă. După vreo oră în care aforismele lui Vadim au fost lăudate din toate pozițiile posibile, însuși tribunul s-a ridicat în picioare și a început să cuvînte. Știți discursul: ”Sus patria, jos mafia!”. Era ca și cum m-aș fi uitat la televizor, la OTV, numai că de data asta nu puteam să schimb canalul. Așa că am plecat. Nu de alta, dar trecuse deja o oră și jumătate și nu se-ntîmplase nimic notabil. Posibil ca după aia să se mai fi întîmplat ceva interesant, deși mă cam îndoiesc.
Cine știe, poate data viitoare peremiștii o să fie mai inspirați și o să organizeze vadimeala de rigoare într-un loc mai potrivit, poate la Muzeul de Istorie.
