Cei mai lăudați politicieni, din ultima perioadă, au fost candidații independenți, restul șatrei, indiferent de partid, dezamăgind în bloc ca urmare a rezultatelor obținute sau a prestației de după alegeri.
E o performanță să obții (teoretic de unul singur, practic și cu sprijinul unor prieteni de la unele partide) 3000 – 4000 de voturi, fie și în condițiile în care multe au venit ca un vot negativ la adresa partidelor. Situația asta este de natură să te responsabilizeze, să-ți cimenteze coloana vertebrală, mai ales că nu datorezi nimic nimănui. Nu-i așa?
Ei bine, cînd mai era puțin și deveneam fan al candidatului independent Simona Daniela Vreme (fostă Hapeci), adică madam AccuWeather cum îi spun unii, am auzit următoarea poveste. Simona Vreme s-a visat imediat după alegeri oleacă de viceprimar. Cam mult pentru cîte voturi avea în spate, dar nu-i rău nimic pînă aici, ambiția în politică fiind ceva pozitiv. Numai că madam AccuWeather s-a dus cu bărbatul la negocieri. Nu, nu-i vorba că a adus-o cu mașina sau că a însoțit-o, așa, ca suport moral. Nici vorbă! Domnul Vreme, care a fost unul din patronii de la fosta discotecă VIP (ehe, pe vremuri, pe acolo îți ajungeau sub piele o grămadă de substanțe), din cîte am înțeles, pur și simplu negocia în locul nevestii, cum ar veni, pe principiul că e mai priceput sau mai cu tupeu. Și cu pesediștii și cu liberalii și cu cine s-a mai arătat dispus la negocieri. Adică cu mai toată lumea.
Mai mult, doamna candidat independent Vreme nici măcar nu a participat la toate negocierile, motivînd că are totală încredere în soțul său. Acuma ce să zic, e foarte frumos că mai toate lucrurile se petrec în familie, în cazul soților Vreme, numai că gălățenii au pus ștampila doar pe madam AccuWeather.
Iar dacă doamna nu se pricepe la politică sau la negocieri, nu trebuia să candideze. Trebuia să-și lase soțul să convingă electoratul și ea să se laude în continuare că face o salată boeuf excelentă. Nu sînt misogin, dimpotrivă, dar dacă tot ești o femeie care s-a băgat în politică, fă-o pînă la capăt. Cum adică: “Știți, am venit cu soțul care o să negocieze niscaiva funcții în numele meu, pentru că se pricepe mai bine!”. Păi și tu ce faci în timpul ăsta? Împletești niște sarmale, bănuiesc.