Mă pot împăca cu ideea că o persoană de teapa Roxanei Durbacă (fiica actualului senator USL Eugen Durbacă) a ajuns să dețină un post de televiziune, fie el și nesemnificativ, cum este Vox TV Galați. La fel, pot trăi cu gîndul că un alt personaj insalubru, cum este Aurel Stancu, a ajuns și el să aibă propriul post de televiziune. Asta înseamnă că în Galați, din cele patru posturi de televiziune, cinci sînt de căcat.
Însă ceea ce nu pot înțelege este de cînd indivizi ca Roxana Durbacă se erijează în ziariști, fac știri pentru TV, se apucă de intervievat oameni și bagă microfonul în gură celor care le taie calea. Adică nu era de-ajuns că Roxana Durbacă are televiziune, acum trebuie să acceptăm și faptul că ea face televiziune? E ca și cum Gig Becali, după ce că e un biet cioban ajuns patron peste niște fotbaliști, s-ar cere să joace în primul “11”, ba mai mult decît atît, ar avea pretenția să fie perceput ca un fotbalist.
Roxana Durbacă, precupeața-editor
Cred că nu pot fi suspectat că aș avea oareșce simpatii față de numitul Aurel Stancu. Articolele pe care le-am scris de-a lungul vremii despre Stancu aici, pe antidotul.ro, stau mărturie că el nu se află printre favoriții mei, ca să zic așa. Dar eu nu despre Aurel Stancu vreau să discut acum, ci de felul în care a reacționat Roxana Durbacă în fața acestuia, incident despre care am mai povestit și ieri. Am rămas surprins să văd că Roxana Durbacă umblă cu microfonul Vox TV după ea, ca orice ziarist de la acest post de televiziune local. Asta deja este o jignire față de jurnaliștii onești de la Vox TV, dar deja ne pierdem în amănunte. Înțeleg că Roxana Durbacă a simțit nevoia să îl ia la ture pe Aurel Stancu, să îl întrebe nu’ș ce chestii irelevante în acel context despre țepele pe care acesta le-a dat unor foști angajați ai lui (în frunte cu Cristian Deceanu), dar de ce a făcut o știre tv din chestia asta? Și spun asta pentru că materialul video cu pricina a apărut în jurnalul de știri al Vox TV, nu a fost doar o toană de-a patroanei Roxana, care vroia să îl facă de baftă pe Stancu în secția aia de votare.
Maestre, încă o dată filmul cu Roxana Durbacă, te rog!
Mi-am permis să o fac mahalagioaică pe Roxana Durbacă, pentru că nicăieri în lumea asta civilizată un ziarist nu se repede asupra interlocutorului (oricît de nenorocit ar fi acesta), ca o precupeață de la piață, ca o țață tare în clanță, gata să îl termine cu suflul ei nervos. Ca ziarist, chiar și dacă se întîmplă să dai ochii cu un criminal în serie scos din dubă, nu te năpustești asupra lui cu întrebări de genul “Jigodie care ești, tu știi că ai lăsat doi copii pe drumuri?”, “Spune, mă, nesimțitule, de ce ai băgat cuțitul în oamenii ăia?” sau “Ar trebui să te stropim cu benzină și să îți dăm foc aici, în fața tribunalului”. Astea sînt reacții pe care le poți înțelege la un simplu om de pe stradă, nu la o persoană care are pretenția să fie luată în seamă drept jurnalist. Și știți de ce spun că Roxana Durbacă a avut pretenția să fie considerată ziarist? Pentru că atunci cînd deraiatul de Aurel Stancu i-a dat peste microfon și a împins-o din calea lui, toți au sărit că “uitați, oameni buni, cum este bruscată o ziaristă de la Vox TV”.
Și ca să se simtă bine Roxana Durbacă, postez încă o dată materialul video cu “Vă zici ceva Auricî di la Er-Te-Ve? Vă spuni ceva numili ăsta?”, asta că tot s-a obosit ea să șteargă filmul de pe Youtube, ca să nu o mai vadă lumea cum se face de căcat. Maestre, filmul, te rog!
