Astăzi, de 1 mai, nu vor ieşi la făcut grătare doar cei aflaţi în Secţia Reanimare şi mecanicii de locomotivă care pleacă dimineaţă în direcţia Timişoara, drumul pînă în Banat fiind lung cît calea ferată. Căci cu grătarele astea e ca şi cu masturbarea: 98% fac, iar 2% nu recunosc.
Nu-i un păcat să mănînci grătar, ci să stai ca mîrletele în jurul jarului, cu un bidon de 2,5 litri de bere în mînă, de preferinţă în faţa blocului, să vadă toţi vecinii că îţi merge bine, că ai avut bani de carne. Tocmai aici e problema. Şi în acest an, cum am tot văzut în ultimul cincinal, mîrlanii Galaţiului, care în realitate nu au bani nici să treacă strada, vor fi primii şi cei mai gălăgioşi la făcut grătare. Îs rupţi în cur, chiloţii li s-au desprins de pe elastic, fac blatul pe autobuze şi tramvaie stînd cu biletul în mînă la compostor (gata să-l capseze în caz că vine controlul), dar merg la grătare ţăranii. Pe bune, astfel de specimene fac să-ţi piară pofta de a mai face grătar. Mai întîi îi vezi cum toarnă benzină dintr-un pet de 0,5 litri (luat de acasă, din rezervorul Daciei pe care o ţin de pază în faţa blocului) peste surcelele adunate din pădure, căci ei nu au auzit încă de faptul că există cărbuni, care nu costă o avere şi se vînd, de regulă, la benzinării.
Salam cu gheare şi cîrnaţi Debreţini pe grătar
După care, cînd s-a încins jarul, se crapă cerul în două: îi vezi cum scot din sacoşe salam cu gheare, cîrnaţi Debreţini şi aripioare de pui, cu care umplu de două ori grătarul. Nu de puţine ori am văzut la grătare mîrlani plini de figuri, dar care frigeau salam Victoria, iar asta în cazurile fericite, căci în general specialitatea casei, după cum v-am zis, era salamul cu gheare (sau cu zgîrci, cum îi spun unii). Cum să pui, mă, aripioare de pui pe grătar, cînd astea n-au carne pe ele nici cît are musca pene? Aripioarele sînt gustoase, au şi ele rolul lor, dar de unde să ştie mîrlanii că ele se prepară la cuptor, nu la grătar? Să-i vezi cu cîtă poftă halesc aripioarele transformate în scrum, de parcă ar mînca fazan împănat, nu cauciuc ars. Iar mai spre amiază, la tura a doua de grătar, se bagă cu toţii în cîrnaţii Debreţini, pe care îi tăvălesc tacticos prin mujdei, să ştie tot cartierul seara că ei au avut, au şi vor avea întotdeauna bani de usturoi!
