Oameni buni, băi proștilor, nu uitați că nu salopeta îl face pe om, ci cursa convenție care vă duce pe voi la locul de intrare în grotă. Importante nu sînt satisfacțiile materiale pe care le primiți lunar de la stăpînii voștri belgiano-indieni, căci banii nu aduc decît necazuri. Este foarte bine că nu v-au mai crescut lefurile de 4 ani încoace, căci oricum nu ați fi făcut nimic cu banii. Tot la fel de datornici ați fi rămas și la bănci, și la cîrciumi. În schimb, v-aș face idioți cu majuscule pentru că încă mai cotizați la sindicate. La FSS, la Metarom, la Solidaritatea lui Tiber, la toți șmecherii care vă ies în cale și vă spun că de la anul va fi mai bine, cu condiția să semnați o amărîtă de adeziune. Nu, nu o să vă fie mai bine deloc. O să fiți batjocoriți de toate sindicatele, o să fiți luați la mișto ca și pînă acum la toate negocierile contractului colectiv de muncă, adică, pe scurt, o să cădeți de fraieri. Proștilor, nu înțelegeți că mișcarea sindicală din siderurgie a murit odată cu siderurgia din România? Eu nu pricep o treabă: cum se face că, în condițiile în care, de la an la an, se reduce numărul angajaților din ArcelorMittal Galați, apar tot mai multe sindicate, cu tot mai mulți membri? E ca și cum s-ar înjumătăți populația României, dar s-ar tripla numărul contribuabililor.
Sclavi cu contracte înregistrate la ITM
Din punctul meu de vedere, și aici nu vreau să jignesc pe nimeni, cei care încă mai întind mîna lunar la o chiflă în ArcelorMittal Galați sînt niște sclavi. Or fi și profesioniști printre ei, nu zic nu, dar dacă acceptă să fie umiliți zilnic de șefii români, șefi care sînt remunerați exemplar de administrația belgiano-indiană, înseamnă că tot mentalitate de sclavi au. Pur și simplu nu se pot desprinde de glie, s-au obișnuit să fie călcați în picioare. E drept că nici nu se pricep să facă altceva, pentru că în metalurgie e ca în mină: ori știi să faci un lucru extrem de bine, ori ai murit. Nici 2% dintre cei care au lucrat în Combinatul ăsta nenorocit nu au reușit să se recalifice, să cîștige o pîine în libertate, nu la pușcărie.
Elocvent, din punctul meu de vedere, rămîne anunțul din poza de mai sus, pe care un siderurgist l-a afișat la un mare miting sindical, în urma căruia nu s-a întîmplat absolut nimic: “Sînt sclav Mittal și vreau să fiu plătit omenește”.
Nu, prostule, dacă admiți că ești sclav, niciodată nu vei fi plătit omenește, ci doar te vei bate pe niște resturi de mîncare aruncate în scîrbă de patronii tăi belgiano-indieni. Și vei merge acasă și te vei bucura că ai prins halca cea mai mare.
