Nici nu vreau să mă gîndesc cam cît de greu i-a venit acestui nene din Galați să renunțe la ușa capitonată cu care, acum 20-25 de ani, făcea senzație în bloc. Priviți și voi ce operă de artă a avut omu’ în casă în toți acești ani: ușă capitonată, ba pe deasupra și decupată. Oho, ce vremuri, fraților, cînd te duceai în vizită la cineva și, invariabil, în holul de la intrare vedeai modelul ăla de stucatură făcut cu bidineaua răsucită, iar la sufragerie sau dormitor te întîmpina celebra ușă capitonată. Ăia care pe timpul lui Ceaușescu aveau ușă capitonată și televizor color erau șmecheri, oameni buni. Iar dacă mai aveau și Dacia “cu număr mic”, apăi cu siguranță erau prim-secretari sau ceva rude cu aceștia. Și iată ce a ajuns în ziua de azi fița nr. 1 a vremurilor de dinainte de 1989: ușa capitonată a fost scoasă pe casa scării (vezi foto), urmînd să fie transportată la ghena de gunoi probabil în cursul aceleiași zile. Aproape că aș pune pariu că peste 40 de zile gălățeanul nostru va organiza un mic parastas sau, mă rog, va da de băut amicilor în memoria celei care a fost “ușa capitonată de la sufragerie”.
Cu lacrimi în ochi, țăranii de la bloc renunță la ușile capitonate (foto)
-->