Contrabanda cu apă chioară a atins culmi nebănuite, în Galați. Rețelele de contrabandiști sînt formate, în cele mai multe cazuri, din pensionari. Cîștigurile din acest nou tip de contrabandă nu sînt mari, dar, se știe, pensionarii sînt gata în orice moment de acțiune dacă asta le aduce un leu în plus în buzunar.
Modul de operare al contrabandiștilor este extrem de simplu. Înarmați cu 3-4 bidoane de 5 litri, pensionarii atacă țîșnitorile din cartiere. În special din cartierele de la periferie. Cu ajutorul unui furtun ei umplu bidoanele cu apă, pe care apoi le transportă în locuința proprie și personală. De pildă, domnul din imagine mi-a spus că viața grea și pensia mică l-au determinat să devină acum, la bătrînețe, contrabandist. Îi este rușine cînd îl văd vecinii că ușchește apă de la țîșnitori, dar se gîndește la economia pe care o face la întreținere, consumînd infinit mai puțină apă decît o familie obișnuită, care stă la mîna jnapanilor de la Apă Canal.
Explicația contrabandiștilor
El ca el, susține că ia marfă subțire, să aibă de băut și eventual de gătit, dar cică sînt alți pensionari care fac și cîte 2-3 drumuri zilnic la țîșnitoare. Nu, nu au apa rece oprită acasă, doar li s-a acrit să le plătească celor de la Apă Canal 5,8 lei pentru un metru cub de apă chioară. Așa că se descurcă și ei cum pot. Cu atîta apă, unii contrabandiști își permit să se și spele, să facă un duș cum ar veni. Explicația oamenilor care s-au abonat la țîșnitorile din Galați este logic de dezarmantă: “Și-așa curge de pomană (robinetele de închidere au fost stricate, probabil intenționat – n.r.), de ce să lăsăm să se irosească atîta apă?”
Corect, dar la sfîrșitul lunii cineva cu siguranță plătește pentru apa care a curs la țîșnitori. Și-atunci ne mai întrebăm ca proștii de ce este atît de mare prețul unui metru cub de la Apă Canal, deși prin sufragerie ne trec Dunărea, Siretul și Prutul.
