Nu, nu este nicio metaforă! Efectiv, una din primele griji ale consilierilor locali și județeni au fost să-și trîntească niște scaune, cam de neam prost după părerea mea, sub fundurile delicate.
Se vede treaba că statul pe tare îi împiedica cumva să gîndească sănătos sau să ia hotărîri drepte în interesul gălățenilor. Dar acum, cînd atmosfera a devenit mult mai moale și evident mai relaxantă, e altă treabă. Ba uneori e chiar sforăitoare, asta datorită opoziției care e la fel de vocală ca o bufniță adormită.
Adevărul e că ia uitați cum arătau scaunelele inițiale (vezi foto – se zărește unul între primar și prefect). Nici nu se văd de masă, așa sînt de puchinoase. Păi cum să stai tu, ditamai alesul pe o listă de partid, pe un așa specimen de șezătoare. E cumva sub demnitatea fundului de ales local. Riști să-ți stea mintea doar la bucile amorțite.
Oricum scaunele sînt deja achiziționate și fundurile aleșilor salvate. Numai că ar mai fi o ironie, cumva. Atunci cînd au cumpărat minunatele scaune, care la cum arată nu au fost deloc ieftine, șmecherii din CL și CJ s-au gîndit ca de obicei numai la fundurile lor. Restul participanților la ședințele de CL și CJ, care sînt publice, stau în continuare pe scaunele ordinare cu care odinioară au luat contact și domnii consilieri.
Așa stînd lucrurile, aproape că nici nu ne mai vine să-i judecăm. La urma urmei, e în firea lucrurilor să ți se urce la cap imediat ce simți ceva moale sub fund. Asta e, destin de politician!
No comment!
No comment!
Partajează
