Scriu de cîțiva ani că ar fi o veste bună dacă ArcelorMittal Galați ar fi închis și demolat, astfel ca în locul său să apară, în timp, un alt oraș. Și nu m-am sucit între timp. Dar mi-am dat seama că este imposibil ca acest lucru să se întîmple, din cauza costurilor mari pentru demolare. De pildă, știți cît l-a costat pe Marian Băilă (actualmente patron al ziarului Viața liberă) ca să facă teren viran pe locul în care erau amplasate fostele clădiri ale Agro Dunărea, din Micro 40? Cam 3 milioane de euro. Și a avut de demolat doar vreo 30.000 de metri pătrați, nu 28 de mii (28.000) de hectare, cît se zice că are Combinatul din Galați. Asta a fost condiția pusă de cei de la Kaufland pentru a cumpăra de la Băilă terenul Agro Dunărea, din Micro 40, pe care acum, de altfel, chiar există un hypermarket Kaufland. Băilă a scos toate betoanele din pămînt, a lăsat teren arabil, ca să zic așa, și am înțeles că a vîndut terenul cu 11 milioane de euro. Scăzînd 3 milioane de euro investiți în demolare, rezultă un profit de 8 milioane de euro.
Să zicem că belgiano-indienii pun mîine cruce combinatului ArcelorMittal Galați. Oricum indienii îl taie de ani de zile și duc fierul la export – asta știe toată lumea, nu e o noutate. Dar cine credeți că ar fi dispus să bage sute de milioane de euro doar pentru a scoate toate betoanele din țîțîni, de pe platforma Combinatului? Păi, cam nimeni. Așa că probabilitatea ca în locul Combinatului să se facă teren viran este zero. Dar, după modelul unei fabrici din Germania de Est (RDG), îmi scapă numele ei acum, Combinatul ar putea fi închis, conservat și transformat în muzeu, adică se fie vizitat de turiști. Contracost, evident.
