E bine că gălăţenii încă se străduiesc să păstreze tradiţiile. Cozile moştenite de la moşi strămoşi, alea care au marcat tinereţile bunicilor din ziua de azi, încă sînt scoase de la naftalină, măcar de dragul vremurilor de demult. În baza tinerilor din ziua de azi, care habar n-au să formeze o coadă consistentă, pe două rînduri dacă se poate, această tradiţie era dispărută de ani buni. Noroc cu pensionarii care, atît cît pot şi ei, îşi dau întîlnire măcar o dată pe lună, în cartiere, pentru a încinge o coadă de la mama ei, cum să făcea pe vremuri. Uneori le iese, alteori nu. De exemplu, coada din fotografie ar fi cam de nota 7, cel mult 7,5 de încurajare.
Coada era gata formată, ieri, la prînz, la unul din bancomatele CEC din Micro 40. Am întrebat la ce anume se stă la coadă şi am aflat ceea ce ştiam deja. La pensii se stătea! Şi se stătea binişor, de aproape juma’ de oră, după cum spuneau cei aflaţi în rînd. De ce nu se duc oamenii în altă parte, la alt bancomat CEC, pentru a-şi ridica pensia? S-ar duce, nu asta e problema, dar dacă acolo nu-i coadă, trebuie să se chinuie ei să formeze una. Aici măcar au găsit-o mare şi frumos crescută, gata să-i adopte şi pe ei cu braţele larg deschise, ceea ce, iacătă, s-a şi întîmplat.
E clar, cei din urmă vor fi cei dintîi, dar numai după ce au stat la ditamai coada! Unde nu merge să-ţi laşi rînd şi să apari cînd mai ai doar doi inşi în faţă!
