Se știe că Cristian Gîscă, șeful Poliției Comunitare, este un tip elitist. Tocmai de asta îi place să se înconjoare de oameni cu studii. Cu studii liceale aproape terminate.
Așa cum am mai scris, aici și aici, Gîscă și-a tras astă vară un fel de Grup de pîndaci alcătuit din cei mai echilimbiști dintre polițiștii comunitari. Cei 7 plus 1 magnifici aveau datoria de a-și vîna colegii și a-i da în gît la șeful lor, nu înainte de a-i face de rușinică la panoul de dezonoare atîrnat pe holul instituției. Cu timpul, magnificii lui Gîscă nu prea au mai făcut diferența între filmele cu ninja și realitate, fapt ce a produs ceva iritare printre colegii lor.
Așa se face că Poliția Comunitară Galați a beneficiat anul trecut de un soi de audit, executat de Agenția Națională a Funcționarilor Publici. Din punctul meu de vedere, băieții de la MAI care au întocmit raportul de control nr 351/10.12.2010 sînt penibili rău. În raportul lor, Toader Tănase – șef corp control și Daniela Marinică consilier, constată că Popa Jenică (guard de meserie) a fost numit de Gîscă pe 1.04.2009 în celebrul Corp de Control. Numai că MAI-iștii lui pește se chinuie din răsputeri să-l scoată basma curată pe Gîscă și evită să spună că nea Jenică ăsta nu avea Bacalaureatul luat la data numirii. Iată cum o învîrt pe după pulan Toader și Daniela. ”În anul 2009, domnul Popa Jenică a absolvit studii medii liceale cu diploma de bacalaureat seria X, nr. Y, eliberată de Grupul Școlar Industrial Galați”. Păi și ce, Jenică ăsta a putut să dea bacul înainte de 1 aprilie?
Dar asta nu e tot. Se pare că Jenică, la momentul numirii în funcție, ar mai fi trebuit să aibă un curs de formare. Dar și pentru asta se găsește o scuză. Citez din raport: ”din informațiile obținute în timpul activității de control rezultă că domnul Popa Jenică, în conformitate cu prevederile art. 22 din HG (…), va urma un curs de formare, cu durata de trei luni, în perioada imediat următoare”.
În raportul cu pricina mai apar o serie de nereguli. Numai că ele sînt formulate ambiguu sau sună așa, ca o dojană părintească.
