Nu știu dacă tanti asta, Loredana Jalbă, de 30 de ani, de la Căminele Liceului Metalurgic, care și-a luat o bucată de tencuială în creștetul capului, are copii, soț, frați sau părinți. Ideal, cred eu, ar fi să fie singură pe lume. Și zic asta pentru că mă gîndesc că e nasol să fii rudă cu această nefericită, care este în moarte clinică după ce capul i-a fost sfărîmat de betonul desprins dintr-un balcon de la Metalurgic. Să presupunem că femeia ar avea copii. E, cum să spui peste ani și ani, cînd cu siguranță vei fi întrebat de ce ești orfan de mamă, că mama ta a murit după ce i-a căzut o cărămidă (sau ce naiba era) în cap în timp ce mergea pe trotuar. Ai putea fi suspectat și tu purtător al nu știu cîtor blesteme grele. Pentru că, stai așa, asta nu e moarte, este mai degrabă o glumă macabră, o caterincă încheiată cu o înmormîntare. Păi cît bulan negativ trebuie să ai pentru ca la momentul T zero (ora 10.00) să se desprindă din senin niște beton dintr-o clădire (Căminele Metalurgic), tu să treci pe acolo, iar betonul să îți cadă fix în creștetul capului, făcîndu-te legumă instantaneu? Dacă ar fi căzut zilnic tencuială de pe căminele de la Metalurgic mai înțelegeam. Dar în cazul ăsta e clar că cineva, acolo sus, și-a bătut joc de nefericita Loredana Jalbă.
