Recunosc, îi urăsc pe cămătarii ăștia moderni care se recomandă cu titulatura de bancheri. Iar instituțiile la care lucrează, numite generic bănci, le urăsc în mod special.
În fapt băncile nu fac nimic altceva decît să fure instituționalizat și legal de la oamenii obișnuiți. Dar asta este o altă discuție. Cu cei de la BRD nu am nimic, ba chiar credeam, pînă nu de mult, că sînt printre cei mai simpatici dintre hoțomani. Adică pe sistemul dacă tot e să te fure cineva, măcar să te lași furat de unii care o fac cu eleganță și stil.
M-am dus zilele trecute la o sucursală BRD cu un dublu scop. Să-mi închid un cont în lei (aveam la ei un card pe care mi l-am luat să pot face plăți electronice, dar pe care nu prea l-am folosit) și să-mi deschid unul în euro. Două operațiuni banale, mi-am zis eu.
Contul în euro mi l-au deschis în două minute, prompt, fără nicio tergiversare. Cînd am vrut să-mi închid contul în lei au apărut problemele. Tanti de la ghișeu m-a pus să completez o grămadă de hîrtii (n.a. mai multe ca la deschidere) după care mi-a spus sec că durează trei săptămîni. Cum trei săptămîni, am întrebat eu, că deschiderea contului a durat 2 minute?
”Da, e mai complicat, știți, pînă se înregistrează cererea dumneavoastră, apoi cît o procesează sistemul… Durează.” Mai mult, angajata BRD n-a vrut să-mi dea nicio hîrtie la mînă, deși m-a pus să semnez cîteva, ca să pot demonstra și eu că am făcut cererea cu pricina. Adică dacă vii la BRD, bănuiesc că și alte bănci fac la fel, să lași niște bani (n.a. au un cîrd de comisioane) totul se petrece aproape instant, iar cînd vrei să închizi socotelile, apare brusc birocrația și ești tratat ca ultimul fraier.
