Str. Al. I. Cuza, aia din spatele prefecturii, s-a umplut de fuste colorate, în urmă cu două ore. De mustăţi răsucite, de pălării şi dă beemweuri, dar nu dintr-alea scumpe, ci mai sehaş aşa, la mîna a treia cum ar veni. Ca simplu privitor al acestei privelişti, nu am înţeles cîteva chestiuni.
În loc să-l lase pe cetăţeanul de etnie romă din sicriu să-şi vadă liniştit de ultimul său drum, pirandele urlau la urechile lui de parcă decedatu’ le furase bănuţii din păr şi le violase puradeii. Ăia din maşini claxonau, dar nu am înţeles dacă din cauză că erau deranjaţi de ţipetele pirandelor sau pentru că vroiau să atragă atenţia curioşilor de la balcoane asupra căruţelor lor 4×4, tunate în Valea Oraşului.
Şi pentru ca tacîmul să fie complet, în camion, la un capăt al sicriului, era un taraf format din trei inşi (solo, clape şi acordeon), dotat cu staţie de amplificare şi boxe cît seiful. Artiştii pop, îmbrăcaţi cu malete negre prevăzute cu lanţuri groase din aur pe dinafară, ziceau de jale, de cred că se-auzea pînă-n fundul Cimitirului Eternitatea.
Apropo de cimitir, nu ştiu unde l-au cazat pe cetăţeanul de etnie romă din sicriu, care deja cred că murise de cald la ce zăpuşeală era afară. Am văzut că de pe Cuza au făcut dreapta pe la Asirom, spre Universitate. Din boxe încă răsunau icnete şi urlături ca la uşa cortului!
