Da, numai că de la atîta criză parlamentarii strîng cureaua la ceas, în timp ce pensionarii îşi strîng cureaua la gît.
Dacă ai ocazia să-l auzi pe deputatul Bogdan Ciucă vorbind despre problemele amărîţilor de pensionari, ai senzaţia că i se rupe portofelul în două de atîta empatie şi compasiune.
Ce mai, pecistul Ciucă e mama tuturor pîrliţilor, e deputatul tuturor cetăţenilor rupţi în cur de sărăcie şi se exprimă de parcă tocmai şi-a făcut o supradoză de demagogie concentrată. Îi înţelege, îi crede, îi pasă de ei, îi mîngîie pe creştet, îi primeşte în audienţă, le cere votul, dar nu prea are cu ce să îi ajute.
Altfel spus, Bogdan Ciucă e un parlamentar căruia îi cad bunele intenţii de prin buzunare, împarte promisiuni de zici că-s acadele expirate şi se preocupă cu emanatu de iniţiative legislative populiste: TVA redus la alimente, pensii mari, etc. Mai nou, e la modă asta cu stimularea natalităţii, dar revine în forţă promisiunea cu anularea datoriilor la întreţinere (n.a. partea a doua, că pe asta a mai propus-o odată).
În plin avînt populist, Ciucă a fost luat prin surprindere, atunci cînd a fost întrebat cum a strîns el cureaua, ce a făcut, concret, în spirit de solidaritate cu pensionarii şi amărîţii pe care îi căinează? Iată şi răspunsul: “Am strîns şi eu cureaua! Nu am să spun acum că nu am fost în concediu sau chestii de genul ăsta. În schimb, am renunţat la toate deplasările în străinătate. Am fost într-una singură, în locul unui coleg, dar am plătit-o din banii mei, pentru că am stat doar o zi din cele trei sau patru cît presupunea deplasarea.”
