Ilustrul premier al României a ieşit ieri cu mare tam-tam pe sticlă, fix la prime-time-ul de 7, să anunţe el cum va fi bac-ul, asta înainte ca d’na Abramburescu să ne fi destăinuit în Monitorul Oficial viziunile ei menopauzice asupra formării tineretului puber şi adolescentin.
Am descoperit astfel că dincolo de faţa electorală pe care i-a luat-o pesedistei în întrecerea pe ramura democrată dâmboviţeană, acest Ştefan cel Mare uns de fraţii Băzeşti s’a îngrijit şi de memoria sa întru eternitate. A ridicat istoria la rangul de obiect obligatoriu la bac astfel încât să nu uite vreodată supravieţuitorii epocii lui Muc cel Mic încotro să-şi îndrepte scrâşnitele-printre-dinţi aduceri aminte. Nu vreau să fiu răutacios cu niciunul dintre obiectele majore de studiu, dar trebuie să recunoaştem că obiect mai politizat şi rescris de-a lungul vremurilor ca acesta nici că mai există. De aceea cred că geografia ar fi putut fi în continuare o alternativă decentă şi eficientă la stânjenitoarele capitole de verticalitate de pe la începutul secolului 19, de patriotism din anii ’50-’60, ori de democraţie originală din ’89 încoace… Mai ales că nici acum nu ştim pe ce lume trăim şi n’ar fi rău să începem prin a descoperi măcar punctele cardinale înainte să bâjbâie şi restul naţiunii până’n Italia, Spania, Canada, Australia, SUA şi alte patrii româneşti unde e bine… Dar te pui cu asemenea politicieni pe care istoria nu putea să-i mai încapă?Ăştia ar fi în stare să pună şi chiulul drept probă obligatorie la bac dacă asta le-ar face şi lor loc în manualele de istorie, numai că la proba asta nu s’ar califica decât parlamentarii…
De observat că s’a rezolvat dintr’un poc şi problema competenţelor de comunicare în spaţiul european. Limba străină se va evalua de acum la nivel de clasele 1-4, cu bătăi prietenoase pe umăr gen “bine” şi “foarte bine”, dându-se liber la limba gimnastică şi formularile gen “aviara gripa”. Aşa nu-l va mai umili nimeni pe premier că se dă Croitoraşul cel Viteaz printre hainele de firmă, ci va deveni ochelaristul din ţara semianalfabeţilor care-au decis să scrie Hotărâre de Guvern cu â, ca şi cum n’ar proveni din verbul “a hotărî“…
Eu cred că toată agitaţia asta are o singură miză: să treacă legea salarizării unice înainte să realizeze profesorii că au trecut pe lângă ultima lor şansă de-a-şi ajusta salariile pe următoarele câteva zeci de ani. Odată apărută legea salarizării unice, doar la salariul minim se va mai putea umbla, modificarea coeficienţilor putând răsturna grila nesimţită pe care s-au cocoţat categoriile sociale participante la alegeri, precum magistraţii, ori cele cu vreun cadavru în dulap sau în perspectivă – poliţiştii, ambulanţierii, “serviciili”, etc. …
Şi uite-aşa, mai c’o discuţie despre diluarea bacului, mai cu una despre culoarea ecusonului cu numărul matricol şi una despre partea pe care să se ude buretele, scapă dintr’un foc bobocul de presiunea a 350 de mii de bugetari înfometaţi. Într’un final, mii de diplome de calificare la spălat vase sau pus de faianţă vor primi semnătura ilustră a blajinei inginerese garantate de Vanghelie, aceasta făcându-i astfel protectorului ei un cadou nesperat, să se simtă şi el împărat în ţara filosofilor.
