Ani la rînd l-am invidiat pe Ştefan Hruşcă. Şi asta pentru că îşi făcuse un prost obicei: muncea o singură lună pe an (despre luna decembrie este vorba) şi scotea profit cît pentru trei cincinale. Colindele lui Hruşcă erau căutate de televiziuni, de posturile de radio şi de casele de producţie dornice să cîştige un ban grămadă de pe urma unui nume consacrat.
Iată, însă, că decembrie 2008 l-a prins pe Ştefan Hruşcă în afara terenului de joc. Posturile de radio au ajuns să difuzeze colinde cîntate de Fuego sau de Aurelian Temişan. Europa FM, care în alţi ani băga Hruşcă din greu, a ajuns acum să apeleze la cîntăricioşi străini, cu al lor “Gingăl bel, gingăl bel, gingăl ol dă uei!” sau la vocea de cazan hodorogit a lui Ştefan Bănică jr.
Supremaţia lui Hruşcă în materie de colinde s-a dus dracului de vreo 4-5 ani, în ciuda faptului că unii s-au încăpăţînat să-l promoveze în prostie, să-l ţină conectat la aparate, deşi era clar că se află în comă muzicală de gradul al IV-lea. Cum ziceam, mă bucur că Ştefan Hruşcă nu a mai avut ocazia să-mi rupă urechile în paişpe cu aceleaşi şi aceleaşi melodii tocite. Sper să nu-i mai aud vocea vreme de 214 Crăciunuri de-acum înainte, căci mi-a ajuns cît m-a plictisit cu rimele lui de doi bani. Nu ştiu de ce, însă, am impresia că, la anul, Ştefan Hruşcă va reveni în forţă, scoţînd un nou CD pe piaţă, cu melodii vechi de cînd lumea. Disc care, v-aţi prins, va avea priză la publicul îndobitocit şi încuiat la minte!
