Am mers ieri la o prăvălie din cartier să îmi cumpăr cîteva beri, ca să am ocupație la partida dintre Oțelul și Steaua, din Supercupă (mai pe seară, o să revin cu un articol lămuritor pe marginea meciului). Precizez că, de obicei, beau bere Ursus, ca să contribui și eu la creșterea Produsului Intern Brut (PIB).
Îmi pune tanti de la magazin berile pe tejghea, eu scot banii din portofel, după care, cînd să bag sticlele în sacoșă, constat că Ursus nu mai are eticheta aia galben-aurie, ci imită cumva bronzul. “Dar ce au făcut ăștia de la Ursus, au schimbat eticheta?”, o întreb eu pe vînzătoare. “Nu știu, așa le-am primit astăzi. Nici nu am observat…”, îmi zice femeia nedumerită.
În sfîrșit, ajung acasă și desfac o bere Ursus. Una cu guler de bronz, ca să zic așa. Gustul mi s-a părut schimbat. Ce dracu, mă, sînt eu nebun, am ajuns să confund marfa cu ambalajul? Nu, noua bere Ursus, aia cu eticheta schimbată, de bronz, are alt gust. Un gust de căcat, aș zice eu. Parcă au pus caramel sau smoală în ea. Oricum, ceva s-a schimbat, nu mai este aceeași bere Ursus.
Prin urmare, trebuie să mă reorientez. Problema este că Timișoreana mi se pare o bere prea dulce și neacidulată, Bergenbier e pișoarcă, iar Ciuc zici că are ulei în ea. Ursus mi-a părut pînă mai ieri o bere acceptabilă, dar văd că și ea s-a nasolit. Bre, nici măcar o bere ca lumea nu mai există în țara asta de 2 lei.
