Această tablă vopsită, cu pretenţii de panou publicitar, era singurul motiv pentru care mai treceam pe str. Brăilei. Ţin minte că mă opream în staţie la Romtelecom şi preţ de 4-5 minute mă uitam la mufa ochelaristului şi la zîmbetul tîmp al blondei cu fustă ieftină, de blug prespălat. Bă, cît de retardaţi sînt ăştia – obişnuiam să zic eu în gînd -, se vede că-s ieşiţi din laba lu’ Florin Pâslaru. Apoi încercam să cuprind întreaga privelişte, să înţeleg ce-i cu cocoşul ăla din stînga şi, mai ales, asupra căruia dintre cei doi căcaţi se va repezi mai întîi să îl scurme. Nu am înţeles care-i treaba cu cocoşul, aşa cum nu am reuşit să pricep nici de ce au fost desenate nu mai puţin de patru ceasuri pe panou.
Între timp panoul a dispărut. Nu mai este acolo. Probabil l-au smuls oamenii lui Ciumacenco, care cică vrea să scape scuarul din str. Brăilei de tăblăraie şi alte panouri publicitare. Mi se rupe mie de acţiunea lui Ciumacenco, care ar face bine să pună tabla la loc. Deci am verificat şi nu sînt singurul care vrea să vadă din nou panoul pe scuar, pentru a înţelege, printre altele, cum naiba reuşeşte flăcăul cu ochelari să facă atît de bine faţa aia de prost.
