Nu știu ce mama naibii se întîmplă, dar Galațiul ăsta nu mai e ce-a fost odată. Odinioară era un oraș vesel, plin de evenimente, nu te plictiseai nici dacă îți propuneai treaba asta. De pildă, prin anii 94-95, dacă zăboveai preț de juma de oră în Piața Centrală, unde întorc tramvaiele, era imposibil să nu vezi măcar o bătaie între șoferii de maxi-taxi. Motivul: unii mergeau cu prețul mai mic decît ceilalți. Altfel spus, existau elemente turbulente care stricau piața, care țineau cu clientul, ca să zic așa. Iar acești indivizi, care nu vroiau să priceapă că, cacofonie, călătorul trebuie jumulit erau la rîndul lor jumuliți de colegii de breaslă, de manevrat covrigu’, în văzul lumii. Era o caterincă totală. Unii îl bateau pe unul, la capătul troleului, iar alții (tovarășii caftitului) îi așteptau pe bătăuși la celălalt capăt al traseului, ca să le bage mințile în cap cu ajutorul bîtei de base-ball. Dacă luai un taxi puteai să prinzi ambele bătăi.
Astăzi văd că nimeni nu se mai oftică din cauză că unii șoferi de maxi-taxi merg cu prețul vechi, de 1 leu, iar alții circulă cu 1,5 lei, tarifele fiind afișate la vedere, să vadă fraierul de client cît îl costă călătoria. Adică, stai așa, benzina sau motorina nu costă la fel pentru toată lumea? Personal, mi se rupe de concurența care, sanchi, s-a creat în interiorul mafiei care prestează activitatea de maxi-taxi în Galați. Eu dacă merg, să zicem, o dată pe trimestru cu maxi-taxi îmi doresc să cobor liniștit la capătul traseului, iar în cele 10 minute în care am să mă fac că aștept pe cineva vreau să văd măcar o bătaie între șoferi. Așa cum în prețul biletelor Transurb sînt incluse certurile între babele care merg la piață, este necesar să fie asigurat divertismentul și pentru călătorii cu maxi-taxi.
