Sînt vecin cu Pleșu. Da, nu te încrunta ca boul, căci pe vecinul meu de la etajul al doilea chiar așa îl cheamă: Pleșu. Este numele lui de familie. De fiecare dată cînd îl văd pe scară îmi vine să îl salut cu “Bună ziua, domnule Andrei”, și aștept ca el să mă corecteze, să îmi spună că “domnule” se pune doar înaintea numelui, nu înaintea prenumelui. Bine, există și situații excepționale, cînd vrei să faci mișto de un om. De pildă, dacă vrei să îl iei la mișto pe Traian Băsescu nu îi spui “domnule Băsescu”, ci “domnule Traian”.
În ciuda acestor evidențe, mie tot cu domnul Andrei (Viorel îl cheamă, de fapt) îmi vine să îl salut pe vecinul Pleșu. Și asta pentru că îl consider principalul vinovat pentru acest mesaj care a apărut acum 4 zile pe casa scării: “Fumatul oprit pe casa scări”. Pe casa “scări”? Care scări, bre, nea Pleșule, căci eu, la gramatica pe care am învățat-o la fumoar și în pauzele orelor de Sport, știam că se scrie “scării”. Adică, cu doi de “i”, extrem de articulat.
Sînt mîndru de vecinii mei. Pe vreo doi dintre ei i-aș lua pe pe lumea cealaltă și le-aș promite că mă întorc imediat, în maxim 5 minute.
Am numai vecini licențiați în Limba Gramatică
-->