Am vrut să văd Cabana de la Păltiniş, locul unde Constantin Noica şi-a petrecut ultimii ani din viaţă. N-am prea putut din motive de Gabriel Liiceanu, am înţeles. Dacă este să dau crezare localnicilor, care scuipă şi înjură cînd aud de patronul de la Humanitas de parcă ar auzi de dracu, se pare că autorul Jurnalului de la Păltiniş a făcut şi face tot posibilul ca locul să nu fie unul la care publicul să aibă acces. Cică acesta vrea ca doar o gaşcă de tineri dedulciţi metafizic şi eventual elevi de-ai lui să viziteze din cînd în cînd locul, ritualic şi, dacă se poate, peripatetic. Ce să zic, fitze de filozof! Şi dacă tot am ajuns în zonă, am vizitat şi Cetatea din Cisnădioara.Trec repede peste textele truistice şi patetice de genu că avem frumuseţi neexploatate, ţară frumoasă caută locuitori civilizaţi, etc. Bineînţeles că am găsit un morman de gunoi, taman lîngă coşul gol de gunoi. Nu vă plictisesc cu toate obiceiurile românilor în concediu. Faza tare am păţit-o taman la intrarea în cetate. Pe uşa de lemn a cetăţii, era lipită o foaie A4, cu următorul text (îl redau pentru că poza e oarecum neclară): “Cu plăcere, dumneavoastră puteţi vizita biserica-cetate din secolul XII, de tip romanică. Vă rugăm, întrebaţi de chiei, la doamna Fleps Erika, la nr. 202 sau 246. Telefonic ne puteţi contacta la nr. 0748918321 sau 0728858034 sau 0269564332.” Nici nu am apucat să fac poză la afiş că strigă după noi, de undeva de pe o bancă, o dudie blondă cu un copil în braţe, probabil chiar Erika Fleps. “Dacă doriţi la cetate, e cu intrare. Şi întrebaţi de cheie. Vedeţi că tocmai au intrat nişte germani. Cheia e la ei. Le cereţi lor cheia, da.” Ne-a luat rapid banii şi s-a făcut nevăzută. Tot la intrare mai era o foaie cu informaţii despre cetate. Nu am putut rezista tentaţiei de a vă reda un scurt pasaj, absolut delicios aş zice. “La picioarele dealului cetăţii se întinde satul plin de tradiţii Cisnădioara, lîngă valea Argintului înconjurat de un brîu de case de vacanţă moderne în zona livezilor străvechi. De aici răsăritul şi apusul soarelui pot fi întîmplări miraculoase şi dacă veniţi în anotimpul potrivit auziţi cum răsună chemarea cucului şi puteţi vedea barza satului cum brăzdează cerul.” Cred că o aşa ofertă turistică nu poate fi refuzată nici de Făt Frumos.
