Antrenorul emerit de fotbal de la Oțelul Galați Zoltan David (nea Zoly) a murit ieri, la vîrsta de 78 de ani, în urma unui infarct.
Pe nea Zoly l-am văzut ultima dată în data de 3 martie 2010, ocazie cu care l-am rugat să stea să-l trag în poză. Vroiam să scriu ceva frumos de ziua lui (2 august), dar m-am luat cu alte treburi și am uitat. Acum, gata, s-a dus fulgerător! Măcar nu a suferit, adică a încheiat socotelile rapid, nu a zăcut prin spitale, nu a fost povară pentru alții.
Pe nea Zoly îl admiram pentru faptul că de ani de zile, în ciuda semiparezei de care suferea (își mișca cu greutate piciorul drept), băga talpă de nebun prin tot Galațiul. Habar nu am de unde venea și unde se ducea, căci îl puteai întîlni prin toate cartierele orașului, nu doar în preajma stadionului Oțelul. Mergea zilnic kilometri întregi pe jos, sprijinit în celebrul lui baston din lemn, pe care l-a luat să-i fie de ajutor în urmă cu vreo 15 ani.
Nu știu cît de bun antrenor de copii a fost Zoltan David, dar nu am auzit părinți care să fie nemulțumiți de el, să spună vorbe de ocară despre cel care se ocupa de micii fotbaliști de la Oțelul. Poate din respect pentru ceea ce a însemnat Zoltan David, poate pentru că pur și simplu îi recunoșteau harul și înclinația către lucrul cu copiii atrași de minge.
“Să scrii despre mine că am 70 de ani de fotbal în spate, că sînt antrenor emerit și cetățean de onoare al Galațiului…”, m-a rugat nea Zoly David în data de 3 martie, cînd vă ziceam că l-am întîlnit din întîmplare pe stradă.
Uite că am scris, bre, nea Zoly. Cam tîrziu, dar am scris.
